Jumătate de an, cea mai frumoasă, solicitantă și uimitoare din viața noastră

6 luni (miercuri). Jumătate de an. Oh, my Gooood, unde s-au dus lunile astea și de ce am senzația că n-am fost aici, zi de zi, noapte de noapte? 3 luni pare că au trecut ca una, nu mi-au rămas în minte prea multe, pt că tot timpul, în permanență, momentele se înlocuiesc, se stratifică. Acum sunt atât de multe noutăți, Iris e atât de jucăușă și de mișto, cu râsul ei colorat, de ștrengăriță prinsă cu obrăzniciile-n sac, că toată ziua parcă mi-o petrec minunându-mă de așa noroc pe capul meu:)
Văd cu ochii mei cum se transformă dintr-un bebeluș într-un copil. 

Și am zile când mi se pare mult mai greu cum e acum, decât cum era când avea o lună-două-trei. Mai ales datorită nopților în care se trezește de-aiurea. Sunt (și-o să rămân) o obosită (probabil  pt tot restul vietii).

Am învățat să fac o grămadă de chestii cu ea în brațe. Desigur, deși le fac cu o oarecare lejeritate, de cele mai multe ori  aș vrea să nu fiu nevoită.
Și florile năpârlesc.
Mi se pare foarte deșteaptă, nu știu cum vine asta.
Ceva care ne-a terminat pe mine și pe ta-su: ne mângâie, își plimbă mâna ei moale și fină pe fața noastră.
Cântă, chiuie, bolborosește, are o cărticică la care trăncănește de zici că citește cu voce tare într-o limbă pe care noi suntem prea proști s-o înțelegem.
Dă din mâini cu zdrăngănitoarele, s-a prins că de-acolo vine sunetul.
O atrag chestiile pe care scrie ceva: pe rama cădiței de pe masa de schimbat e un avertisment și tot timpul cât durează baia, nu-și ia ochii de-acolo, la fel dacă scriu eu ceva la laptop sau dacă vede o agendă/revistă.
Stă (deja de mult timp) în funduleț singură. Din ce în ce mai bine și cât mai puțin susținută. De fapt, cu totul mi se pare o precocă.
Scuipă.
E înnebunită după Loli. Sentimentul nu prea e reciproc. Nu prea deloc, așa :)
Încetează orice activitate când mă vede cu aparatul foto.
Iris a deschis dicționarul la o nouă definiție a dragostei. E o dragoste rotundă, plină care se dă de-a dura între noi. Ahh, ce proști mi se par, în lumina asta, oamenii care decid că nu vor copii!
Am zile nasoale, ca asta, în care Iris s-a trezit la 4 doar ca să-și admire mâinile și să mai vorbească puțin cu ele, așa, vreo oră, după care am uitat legumele ei pe foc și s-au ars maxim, după care s-a stricat blenderul. În timpul ăsta, ea nu mai putea de foame sau de somn, iar eu mă încăpățânam să întind niște rufe afară. Cu ea. Se poate. Dar numai eu știu cum. Și mă enervez. Și mă plâng. Și dup-aia când râde ca zuza la mine, îmi pare rău că-s așa proastă.
Stă în picioare, mi se pare că prea mult și prea bine pt vârsta ei. Evident, dacă o ținem de mâini.
Nu e morocănoasă. Nici când o trezește brusc vreun lătrat lolos, vreun chiot de copil, vreun telefon sau claxon.
Are tot ochi albaștri. Prilej să ni se spună mereu chestii de genul cred că-i făcută cu vecinul, cine știe la cine s-a gândit mă-sa and co. E amuzant o dată, să zicem, apoi devine leeeeim.
E o mâncăcioasă. Deși a avut mese cu câte 300 ml supă (adică mult), le-a avut și pe-alea cu 70 ml lapte înainte de culcare (adică f puțin). Nu prea-mi dau eu seama când e cu adevărat sătulă, că ea tot deschide guroiu' și după ce-a terminat castronul. Atunci zic și eu bravoooooo, ea se gudură și gata, am terminat :))
Pe 16 i-am pus cercei (medicinali). Simplu și rapid, cu pistolul. Ca și la vaccinuri, m-a durut stomacul să mă uit la ea și-aș fi izbucnit în sfântu' plâns dacă nu mi-ar fi fost rușiiiiiiiine (mai ales că băiatul cu pistolul era cam drăguț :D).
I-a mai crescut și i s-a mai îndesit părul. Deși toooot ciudat e, de lungimi diferite. Acum cu apucături de încrețire, ceea ce nu poate decât să mă bucure.
E uimitor de sociabilă. Râde ca dementa la toți care-o bagă în seamă, cunoscuți sau ne. Bine, asta nu înseamnă că nu urlă din toți rărunchii dacă e luată în brațe de persoane pe care nu le știe.
E activă și stă topită în brațele mele s-o pup (când vrea).

Update: Floarea are 8.500 gr și 66 cm.

(Diversificarea mi-a scos peri albi. De ce pana mea nu există o singură variantă, o singură față a problemei? Păi na, ar fi fost simplu. Așa, unii zic că se începe cu fructe, alții cu legume, alții cu cereale. Ăștia ar fi avizații, pediatrii, nutriționiștii. Ceilalți, părinții, îmi spun că la vârsta asta deja ar trebui să mănânce supe și pireuri, eventual și-o friptură. Give me a break, faptul că aveți câte 2 copii, nu vă califică în funcția de doctor pediatru-nutriționist-something. Really, chiar nu! Dacă voi ați procedat într-un fel, nu înseamnă că asta e cea mai bună variantă. Dacă plozii voștri n-au pățit nimic (deși mie mi se pare ridicol argumentul ăsta), nu înseamnă că au ingerat ce trebuia, când trebuia. Și da, faptul că la 6 luni mănâncă ciorbă din oala pentru adulți, mi se pare o problemă! Tu, sigur, poți să strâmbi din nas, să lași autosuficiența să te strângă în brațe, mie, deși nu am experiența, nu-mi lipsește teoria și-mi vine să-ți trag un pumn în cap când văd cu ce-ți hrănești copchilul. Na, m-am răcorit!)

Eu? Eu mi-am stricat stratul epidermic al pielii de pe mâini. Atâta spălat (chiar cred c-am exagerat cu spălatul pe mâini :P)și-atâta expus la soare și diferite temperaturi (grație căruciorului) mi-au făcut mâinile uscate, aspre și tuciurii. Cum m-am lăudat și pe feisbuc, tractoriștii din toată lumea, m-ar face regina lor, dacă m-ar vedea.

În urma programului Tnuva HM, am cu 4-5 kg mai puțin. Mai e mult până departe.
Am uitat oale pe foc, am ars legumele ei (de mai multe ori), n-am închis bine gazele, am fost la plimbare cu rochia îmbrăcată pe dos sau mânjită de piure portocaliu pe față sau coate și am o problemă: rămân conectată la ea și când dorm și când doarme. Îi aud noaptea ridicările de mâini, foirile, respirația, oftatul și noaptea se termină așa prea repede și eu sunt mereu turbată de somn când se trezește ea.
Am început, timid și-mpiedicându-mă, cu Loli gâfâind în urma sau în fața mea, să alerg/urc trepte din alergare într-un parc proaspăt amenajat (aproape) la colțul blocului meu, cu multă verdeață/copaci, dealuri și văi :) Desigur, după prima zi, am zis că e momentul să iau o pauză, vă anunț eu când se termină :D
La sfârșitul verii o să botezăm fetița unor prieteni. Mie, ciudata, îmi tremură mână când cumpăr ceva pentru alt copil:)
Fumez din nou. E momentul meu.