Final de Hunger Management

În ziua în care m-am înscris în HM am declarat că am 64 de kg. Fix a doua zi, însă, m-am cântărit: eram la o distanță de 3 kg de realitate. Da, da, 67 scria pe fruntea mea. Șoc și groază, Valentino, fă ceva! Și am făcut! Pentru prima oară în 4 luni de când nu mai eram însărcinată, făceam cu adevărat ceva. Ceva mai mult decât să mă plâng că nu reușesc să slăbesc. Ceva mai mult decât să aștept să se întâmple minuni.

Ce-am schimbat în astea 5 săptămâni:

- Cel mai greu mi-a fost să respect o rutină alimentară. Să mănânc la 8 micul-dejun nu era greu, oricum suntem (nu că aș vrea asta) matinale, dar la 10 o gustare, și la 13 prânzul, (până) la 19 cina?? Mi-a fost greu, a fost un efort , nu numai că-mi trebuia timp să mănânc, dar mai aveam nevoie de timp și ca să gătesc (ca să nu mănânc tâmpenii). Nu înțelegeam cum voi reuși să slăbesc dacă mănânc de 5 ori pe zi. Dar am încercat. O zi. Apoi încă una. Apoi o săptămână. Și încă una. Asta e cheia: ca să nu-ți fie foame și să o comiți cu dulciuri sau ce-ți cade-n … gură, trebuie să te ții de un program. Eu m-am învățat cu el și mi se pare că n-aș mai putea fi altfel de-acum.

- Nu am renunțat la dulciuri (nici n-am s-o fac vreodată). Îmi pare rău că o să contrazic sau că pare că nu mi-am făcut cum trebuie temele. Eu, însă, nu cred în restricții. Restricțiile atrag, sunt tentante. De ce să simt apăsarea asta? De ce să fie totul o corvoadă? Ca să renunț de tot la un moment dat și să încalc toate regulile? Nu. Eu am ales altceva. Eu am ales să mănânc dulciuri. Nu mai des de o dată pe săptămână. Și cât mai sănătos și puțin caloric cu putință. Cântarul mi-a arătat că nu greșesc.

- Cântarul, da, aveam nevoie de unul, mi l-am cumpărat, după ce ani de zile am refuzat să stau cu dușmanul în casă:P Acum suntem prieteni. Săptămâna asta am intrat pe culoarul 62-63. Și nu uitați că a fost Paștele! :) Pentru mine e o mare reușită.

- Am renunțat la paine. Asta a fost usor. Pt că, de fapt, n-am renunțat la pâine :D Am renunțat, însă, la a o mânca la fiecare masă, de multe ori ea nici nu e necesară. Pâinea albă și pufoasă s-a transformat în pâine integrală/cu secară și, așa, la mișto, câteodată, pâine fără sare (not bad, mai ales dacă o mănânci cu brânză, de ex, care are sare). Nu mănânc în  fiecare zi și, de cele mai multe ori, doar la micul dejun, 2 felii de pâine (prăjită). Am auzit eu că se digeră mai ușor. A, și-am descoperit că mâncarea are mai mult gust când e mâncată fără pâine.

- Mănânc mult mai multe salate, aproape în fiecare zi. Asta mi-a ajutat digestia foarte tare.

- Între mese au loc doar merele (în timpul zilei, de obicei până-n prânz), morcovii și iaurtul. Și, jur, n-am mai ronțăit seara, la tv, nimic.

- Cottage slim ăsta e cam bun, îmi place, place, place.

- Am mare noroc că-mi plac legumele în toate combinațiile posibile, păcat că timpul nu-mi ajunge pentru a face tot ce-mi trece mie prin cap.

- Am lăsat-o mai ușor cu (semi)preparatele.

- Dacă am chef de maioneză, folosesc muștarul :D

- Merg cu bidonul de apă după mine și când plec la plimbare cu bebelușa. Par o ciudată când scot ditamai bidonul de 2 l din rucsac, da’ la alea 2-3 ore cât stăm noi afară, setea e mare.

- Grație atâtor schimbări, acum vreo 2 săptămâni am avut o surpriză nesperată: am intrat (cu totul, de data asta) într-una din rochiile mele preferate. Ah, ce zi frumoasă a fost aia!:)

Concluzie: s-a terminat HM, rămân informațiile, regulile astea (care nu sunt reguli în adevăratul sens al cuvântului, pt că ți le faci tu dupa cerințele și preferințele tale). HM e despre bun-simț. Bun-simț în alimentație. Eu nu mai mănânc haotic. Nu-mi făceam nici un bine dacă nu mâncam nimic toată ziua și seara trânteam nu știu ce prăjeli. Mie îmi pasă (mai nou) de mine pt că și mai mult îmi pasă de Iris. Ca să pot să-i ofer ei o alimentație sănătoasă, echilibrată (așa cum îmi doresc), trebuia să fac același lucru și pt noi. Îmi vine și să râd, e a doua schimbare majora pe care o fac grație ei. Prima a fost, cum știți, renunțarea la fumat. Well done, Iris! :D

Oricum, mai am până să ajung acolo unde-mi doresc. Dar merg altfel înainte acum când știu că se poate, când văd ce bine stau rezultatele astea pe mine:)