Cum se închide cutia Pandorei?!

La început a fost curiozitatea.

În timpul luuungilor luni de sarcină, ai timp berechet să bântui prin toate cotloanele internetului și să asculți toate poveștile trăite sau inventate de alții. Totul începe cu o detașare care nici nu știi unde și de ce dispare (eu încă o mai aștept să se întoarcă acasă). Ți se pare firesc să știi ce urmează să ți se întâmple, vrei să cunoști, vrei să le știi pe toate, vrei să fii cât mai departe de a lua decizii greșite. Și-atunci, na, te informezi. Naștere, bebeluși, alimentație, vaccinuri, jucării, dezvoltare fizică și psihică, vitamine, di tăti. 

Cândva, însă, pe parcurs, gluma începe să se îngroașe, mai ales după apariția bebeloiului. Vrei pentru el tot bunul-naturalul-sănătosul. Vrei să-i fie bine, cel mai bine. Ai vrea să-l speli cu apă vie protectoare (nu există, am căutat eu :D), să mănânce legumele și fructele cele mai naturale evă', să-l îmbraci cu haine din cele mai curate și moi fibre, să folosești pentru el detergenți dintre cei mai inofensivi posibil.

Și uite cum ai căzut în capcană, uite cum descopăr eu că nația asta perversă, pe numele ei mic curiozitate, nu mănâncă doar pisici, ci și ființe-roșcate-mame-de-flori. Pentru că nu știu cum vine asta, dar niciodată nu știi destul. Cu cât deschizi mai multe porți, cu atât descoperi mai multe în spatele lor.
Dacă, de exemplu, vrei să știi câtă apă trebuie să bea un bebeluș, afli că banala licoare poate fi cauzatoare de convulsii și de moarte. Dacă vrei să-i cumperi legume și fructe proaspete, afli, desigur, că toate, inclusiv ale distinșilor noștri țărani, sunt pline de pesticide, deosebit de periculoase pentru bebeluși. Dacă te interesează din ce sunt făcute scutecele... mai bine nu. Produsele cosmetice au toate sls-uri si bau-bau-uri pe care nici nu le pot pronunța, așa că da, cauți variante cât mai curate.

Nu am spălat niciodată hainele ei cu detergenți obișnuiți (nici balsam) și nici cu ale noastre la grămadă, au inclusiv coșul lor. Nu am folosit biberoane din plastic și detergenți de vase altfel decât din plante pentru astea, suzete &co. Am folosit până l-am stricat un sterilizator. Suzetele le-am ales după absența bpa-ului. Șamponul și gelul de spălat, la fel, naturale. Am folosit unt de shea  (care cică are SPF 6) și ulei de migdale când mi s-a părut că pielea de pe față e uscată.  Din categoria exagerări: i-am fiert apa (și o răceam cu apă plată) în care îi făceam baie până m-a întrebat dr. de ce fac asta (a durat vreo 2-3 luni) :D

Atât. Eu mă opresc aici. O să mă așez și eu la mijlocul distanței dintre a fi prea precaut și a fi prea nepăsător/ignorant și-o să mă rog să fie bine. Pentru că, în mod evident, au mai trăit bebeluși până la Iris (printre care și eu), și-au fost hrăniți și cu lapte de vacă (atât de hulit acum), și-au stat și uzi la cur, și-au mâncat și praful de pe frunze și biscuiți de pe jos și-au supt în loc de suzetă pion de șah pe care nu-l spăla nimeni după ce ateriza pe jos și toate astea n-au făcut din bebelușii ăștia niște adulți bolnavi și bolnăvicioși. E adevărat că nu mai sunt vremurile alea, dar, pentru că nici copiii nu sunt ăia, eu o să îndrăznesc să sper că sunt pregătiți pentru lumea asta și că, o protecție exagerată nu poate decât să le dăuneze, în loc să-i întărească. Nici nu-mi doresc, nici n-o să pot s-o închid pe Iris într-un glob de sticlă perfect steril, ferită de toate alea așa că pentru noi, căutările se opresc aici, am un minim de cunoștințe care să mă ajute să fac să-i fie bine. Când n-oi mai ști în ce direcție s-o apuc (dar sper să nu ajung vreodată aici) există persoane care să mă ajute (trebuie doar să le găsesc).

Jumătate de an, cea mai frumoasă, solicitantă și uimitoare din viața noastră

6 luni (miercuri). Jumătate de an. Oh, my Gooood, unde s-au dus lunile astea și de ce am senzația că n-am fost aici, zi de zi, noapte de noapte? 3 luni pare că au trecut ca una, nu mi-au rămas în minte prea multe, pt că tot timpul, în permanență, momentele se înlocuiesc, se stratifică. Acum sunt atât de multe noutăți, Iris e atât de jucăușă și de mișto, cu râsul ei colorat, de ștrengăriță prinsă cu obrăzniciile-n sac, că toată ziua parcă mi-o petrec minunându-mă de așa noroc pe capul meu:)
Văd cu ochii mei cum se transformă dintr-un bebeluș într-un copil. 

Și am zile când mi se pare mult mai greu cum e acum, decât cum era când avea o lună-două-trei. Mai ales datorită nopților în care se trezește de-aiurea. Sunt (și-o să rămân) o obosită (probabil  pt tot restul vietii).

Am învățat să fac o grămadă de chestii cu ea în brațe. Desigur, deși le fac cu o oarecare lejeritate, de cele mai multe ori  aș vrea să nu fiu nevoită.
Și florile năpârlesc.
Mi se pare foarte deșteaptă, nu știu cum vine asta.
Ceva care ne-a terminat pe mine și pe ta-su: ne mângâie, își plimbă mâna ei moale și fină pe fața noastră.
Cântă, chiuie, bolborosește, are o cărticică la care trăncănește de zici că citește cu voce tare într-o limbă pe care noi suntem prea proști s-o înțelegem.
Dă din mâini cu zdrăngănitoarele, s-a prins că de-acolo vine sunetul.
O atrag chestiile pe care scrie ceva: pe rama cădiței de pe masa de schimbat e un avertisment și tot timpul cât durează baia, nu-și ia ochii de-acolo, la fel dacă scriu eu ceva la laptop sau dacă vede o agendă/revistă.
Stă (deja de mult timp) în funduleț singură. Din ce în ce mai bine și cât mai puțin susținută. De fapt, cu totul mi se pare o precocă.
Scuipă.
E înnebunită după Loli. Sentimentul nu prea e reciproc. Nu prea deloc, așa :)
Încetează orice activitate când mă vede cu aparatul foto.
Iris a deschis dicționarul la o nouă definiție a dragostei. E o dragoste rotundă, plină care se dă de-a dura între noi. Ahh, ce proști mi se par, în lumina asta, oamenii care decid că nu vor copii!
Am zile nasoale, ca asta, în care Iris s-a trezit la 4 doar ca să-și admire mâinile și să mai vorbească puțin cu ele, așa, vreo oră, după care am uitat legumele ei pe foc și s-au ars maxim, după care s-a stricat blenderul. În timpul ăsta, ea nu mai putea de foame sau de somn, iar eu mă încăpățânam să întind niște rufe afară. Cu ea. Se poate. Dar numai eu știu cum. Și mă enervez. Și mă plâng. Și dup-aia când râde ca zuza la mine, îmi pare rău că-s așa proastă.
Stă în picioare, mi se pare că prea mult și prea bine pt vârsta ei. Evident, dacă o ținem de mâini.
Nu e morocănoasă. Nici când o trezește brusc vreun lătrat lolos, vreun chiot de copil, vreun telefon sau claxon.
Are tot ochi albaștri. Prilej să ni se spună mereu chestii de genul cred că-i făcută cu vecinul, cine știe la cine s-a gândit mă-sa and co. E amuzant o dată, să zicem, apoi devine leeeeim.
E o mâncăcioasă. Deși a avut mese cu câte 300 ml supă (adică mult), le-a avut și pe-alea cu 70 ml lapte înainte de culcare (adică f puțin). Nu prea-mi dau eu seama când e cu adevărat sătulă, că ea tot deschide guroiu' și după ce-a terminat castronul. Atunci zic și eu bravoooooo, ea se gudură și gata, am terminat :))
Pe 16 i-am pus cercei (medicinali). Simplu și rapid, cu pistolul. Ca și la vaccinuri, m-a durut stomacul să mă uit la ea și-aș fi izbucnit în sfântu' plâns dacă nu mi-ar fi fost rușiiiiiiiine (mai ales că băiatul cu pistolul era cam drăguț :D).
I-a mai crescut și i s-a mai îndesit părul. Deși toooot ciudat e, de lungimi diferite. Acum cu apucături de încrețire, ceea ce nu poate decât să mă bucure.
E uimitor de sociabilă. Râde ca dementa la toți care-o bagă în seamă, cunoscuți sau ne. Bine, asta nu înseamnă că nu urlă din toți rărunchii dacă e luată în brațe de persoane pe care nu le știe.
E activă și stă topită în brațele mele s-o pup (când vrea).

Update: Floarea are 8.500 gr și 66 cm.

(Diversificarea mi-a scos peri albi. De ce pana mea nu există o singură variantă, o singură față a problemei? Păi na, ar fi fost simplu. Așa, unii zic că se începe cu fructe, alții cu legume, alții cu cereale. Ăștia ar fi avizații, pediatrii, nutriționiștii. Ceilalți, părinții, îmi spun că la vârsta asta deja ar trebui să mănânce supe și pireuri, eventual și-o friptură. Give me a break, faptul că aveți câte 2 copii, nu vă califică în funcția de doctor pediatru-nutriționist-something. Really, chiar nu! Dacă voi ați procedat într-un fel, nu înseamnă că asta e cea mai bună variantă. Dacă plozii voștri n-au pățit nimic (deși mie mi se pare ridicol argumentul ăsta), nu înseamnă că au ingerat ce trebuia, când trebuia. Și da, faptul că la 6 luni mănâncă ciorbă din oala pentru adulți, mi se pare o problemă! Tu, sigur, poți să strâmbi din nas, să lași autosuficiența să te strângă în brațe, mie, deși nu am experiența, nu-mi lipsește teoria și-mi vine să-ți trag un pumn în cap când văd cu ce-ți hrănești copchilul. Na, m-am răcorit!)

Eu? Eu mi-am stricat stratul epidermic al pielii de pe mâini. Atâta spălat (chiar cred c-am exagerat cu spălatul pe mâini :P)și-atâta expus la soare și diferite temperaturi (grație căruciorului) mi-au făcut mâinile uscate, aspre și tuciurii. Cum m-am lăudat și pe feisbuc, tractoriștii din toată lumea, m-ar face regina lor, dacă m-ar vedea.

În urma programului Tnuva HM, am cu 4-5 kg mai puțin. Mai e mult până departe.
Am uitat oale pe foc, am ars legumele ei (de mai multe ori), n-am închis bine gazele, am fost la plimbare cu rochia îmbrăcată pe dos sau mânjită de piure portocaliu pe față sau coate și am o problemă: rămân conectată la ea și când dorm și când doarme. Îi aud noaptea ridicările de mâini, foirile, respirația, oftatul și noaptea se termină așa prea repede și eu sunt mereu turbată de somn când se trezește ea.
Am început, timid și-mpiedicându-mă, cu Loli gâfâind în urma sau în fața mea, să alerg/urc trepte din alergare într-un parc proaspăt amenajat (aproape) la colțul blocului meu, cu multă verdeață/copaci, dealuri și văi :) Desigur, după prima zi, am zis că e momentul să iau o pauză, vă anunț eu când se termină :D
La sfârșitul verii o să botezăm fetița unor prieteni. Mie, ciudata, îmi tremură mână când cumpăr ceva pentru alt copil:)
Fumez din nou. E momentul meu.

Despre laptele praf, acest bau-bau al alimentației bebelușilor

Poate cineva să-mi explice așa, ca pentru proști și chiori, cu punctulețe, detalii, exemple, paralele, cam de ce este atââââât de dăunător laptele praf? Nu, nu facem paralela lapte de mamă-lapte formulă.

Pentru că, știți ce?, am senzația că lumea s-a cam învățat să ridice deșt acuzator doar așa, pentru că au auzit ei de la cineva cum că. Nu numai despre subiectul ăsta, ci în general. Nu mai verifică nimeni, nu se mai informează nimeni, nu se mai cer părerile specialiștilor, nimic, dacă a zis ăla că așa e, iau asta ca pe un adevăr absolut și gata, îl propovăduiesc mai departe. De aici și până la psihoze nu mai sunt așa mulți pași :)

Mă uit pe cutia cu lapte praf, citesc ingredientele și nu mă încrunt. Și le mai citesc o dată, că poate-s înceată la minte și mi-a scăpat ceva extrem de important și profund dăunător. Ia hai să le analizăm pe fiecare-n parte:

- proteine din zer

- uleiuri vegetale

- lactoza

- lapte praf degresat

- citrat de calciu (forma cea mai ușoară de absorbție a calciului)

- ulei de pește

- lecitină din soia

- citrat de potasiu

- clorură de potasiu (sarea de bucătărie)

- L-fenilalanină (aminoacid esențial care are rol de neurotransmițător; se găsește în miezul de pâine, produse de soia, brânza de vaci, migdale, nuci, etc.)

- L-histidină (aminoacid esential pt copiii foarte mici, neesential pt adulti, ajută creșterea organismului, are efecte antioxidante, stimulează imunitatea)

- vitamina C

- clorură de magneziu (E511, adică sare naturală, folosit ca regulator de aciditate, cercetările nu au demonstrat că ar exista vreun pericol în urma consumării acesteia)

- fosfat de sodiu (E339, antioxidant natural mineral)

- taurină (un acid care reglează temperatura corpului, ajută la detoxifierea organismului, se găsește și în laptele matern și în organismul fiecăruia dintre noi)

- inozitol (aparține grupului B complex)

- clorură de sodiu (sarea de bucătărie)

- nucleotide (vizează sistemul imunologic)

- sulfat feros (sare de fier pt prevenirea anemiei prin deficit de fier)

- sulfat de zinc

- fosfat de calciu

- vitamina E

- vitamina PP (se găsește în carne, ouă, ciuperci, pește, etc.)

- culturi de Bifidus (o bază importantă a sistemului nostru de apărare, consolidează sistemul imunitar )

- pantotenat de calciu (vitamina B5)

- vitamina A

- sulfat de cupru (ăsta e un dușman- nu înțeleg care e rolul lui, dar fiind la coada ingredientelor, cred că e într-o cantitate f. mică, oricum se pare că și laptele de vacă și cel de soia îl conțin)

- vitaminele B1, B2, B6

- sulfat de mangan (posibil dușman, la fel, nu-mi explic ce-i cu el)

- iodură de potasiu (substanță care protejează împotriva radiațiilor, aport de iod necesar sintezei hormonilor tiroidieni)

- acid folic

- vitamina K

- selenat de sodiu (selenium)

- biotină (tot din grupul B complex)

- vitamina D3.

Așa. Cred că suntem toți de acord că laptele praf e o alternativă, dar nu una minune și cred că și companiile care-l produc recunosc asta. Dar să spui că e extrem de dăunător, că poate cauza la maturitate nu-știu-câte-și-felurite-boli mi se pare too much. 

Despre faptul că poate accelera creșterea sugarilor. Așa e. Poate. Sau poate să nu. Cunosc eu (și cred că toți știm) și bebeluși hrăniți artificial care nu dau pe-afară de grăsimi, care nu s-au pufoșit, la fel de bine cum cunosc și bebeluși hrăniți atât de bine natural că s-au deformat. Depinde de atât de mulți factori chestia asta cu greutatea, că ar cam fi greșit să aruncăm totul în cârca laptelui praf.

Despre faptul că nu ajută sistemul imunitar și-l lasă pe bebeluș complet expus hoardelor de viruși/bacterii/infecții. Hai să fim serioși! Nu mai vreau să dau iar exemple și să fac paralela pe care am zis la început că n-o fac. Vreau doar să amintesc că imunitatea nu atârnă doar de atâta lucru.

Despre faptul că bebelușii hrăniți artificial ar fi mai puțin sănătoși decât cei hrăniți natural. Sigur. Și rezultatele analizelor se bat cu mâna pe burtă de râs. 

Na, nu mai combat și celelalte mituri. Fiecare face cum vrea, cum crede, sper doar ca fiecare să ia deciziile în deplină cunoștință de cauză, să nu-și însușească păreri debitate de alții și să nu uite că există copii și copii (care vin cu zestrea lor genetică unică, lucru pe care mulți par să-l uite, ca și cum un bebeluș ar fi o coală albă de hârtie pe care noi o umplem cum vrem), că de la orice regulă există și excepții (uneori chiar multe), că igiena, plimbarea în aer liber, joaca, confortul, căldura, dragostea sunt factori esențiali alături de alimentație- dacă unul lipsește, apar dezechilibrele).

Din analele diversificării și cum am diversificat floarea

Ce oroare! Dacă mi-ați vedea ochii turbați când pronunț cuvântul ăsta, ați înțelege cam ce spaime sădește sădea în mine. Simt că mi s-a umflat capul cu totul de la atâtea informații, că neuronii ăia puțini care mi-au mai rămas (după ce mai bine de jumate dintre ei au fugit care-ncotro nemaisuportând atâtea întrebări, contradicții, scheme, reguli, povești și povețe) se țin cu mâinile de cap a disperare și lehamite.

Am citit, am întrebat, am ascultat, am comparat, am tăiat de pe listă ce mi se părea aberant. 

Astea sunt concluziile mele: 

Diversificarea se  poate începe cu:  fructe (la masa de dimineață), supă de legume (la masa de prânz) sau cereale fără gluten (la masa de seară).

Sucul de fructe nu înlocuiește o masă, se face și se dă proaspăt, între mese, dar cu cel puțin jumătate de oră înainte de masă. 

La început (cca. 2 săptămâni) se diluează cu apă, se crește de la o linguriță la un maxim de 90-150 ml pe zi. 

Nu se aleg fructe foarte coapte.

Sucul de mere pare să fie cel mai bine tolerat, cu el se și începe. 

Pt. bebelusi constipați sunt de preferat sucurile de pere, prune, struguri, portocale. 

Pt. cei cu diaree, cele de mere, morcovi, banane, afine. 

Pt anemici, cel de piersici. 

Desigur, se așteaptă vârsta potrivită pentru fiecare fruct. De exemplu, până la 1 an nu e recomandat să li se dea, din cauza riscului de a declanșa alergii, fructe  cu semințe (kiwi, căpșuni/ căpșune pt cei care vor să scrie corect, pe mine mă irită direct pe creier), fructe care irită colonul (prune, cireșe, struguri, pepene roșu). 

E de preferat să se dea fructe de sezon.

Eu o să ocolesc citricele o perioadă (unii specialiști recomandă sucul de portocale și acele picături de lămâi strecurate peste tot încă de la 6 săptămâni/3 luni, alții le interzic complet până la 1 an).

Masa de fructe e, de fapt, sucul de fructe+pulpă, inițial. Apoi, se adaugă biscuiți rași/cereale, brânză, alte fructe. În timp, se fac diverse combinații. 

Fructele se opăresc (nu fierte, că-și pierd din proprietăți) înainte sau se pot coace în cuptor (în primele 6-8 luni), se curăță de coajă, se pasează bine. Nu se păstrează de la o masă la alta, nici la frigider. Mănâncă mă-sa tot :P

Singurele fructe care se pot da în stare crudă sunt avocado și bananele (care sunt alergenice, se recomandă ba așteptarea până la 6 luni, ba 1 an; avocado se poate da cu încredere începând cu vârsta de 4 luni).

Masa de fructe se dă dimineața, după prima masă de lapte, adică la masa de la ora 10.

Supa de legume e masa de la prânz. Inițial se dă doar zeama.

Se face din morcov și alte rădăcinoase (păstârnac, pătrunjel, țelină) la început. 

Se adaugă cartof dulce, dovlecei, ardei, ceapă (care doar se fierbe împreună cu celelalte legume, după care se scoate), încet, progresiv, că să se poată vedea reacția bebelușului sau, mai exact, a stomacului lui, la fiecare nouă legumă.

Supa asta se transformă în piure de legume la un moment dat.

Înlocuiește masa de lapte de la prânz (cică) în 2 săptămâni. 

Eu spun take your time, watch the baby, asta ca o regulă generală, nu doar în ceea ce privește diversificarea.

După luna a 6-a se poate adauga carnea în supă, bine pasată (pui, curcan, vită).

Cerealele fără gluten (orez, ovăz, porumb) și integrale, de preferat. Dacă se începe diversificarea cu ele, se introduc la masa de seară. 

Cică după 6 luni se pot introduce cele fără gluten. Da' care-i graba?:)

Reguli în alimentația bebelușilor, pe care, oricât de deșteaptă m-ați crede, nu le-am inventat eu, de care, în jurul meu, nu mai ține nimeni cont, dar care mie mi se par foarte importante):

- fără sare, zahăr, condimente, conservanți, prăjeli, albuș, miere, alune/nuci/fistic, ciocolată/dulciuri din comerț, alimente grase, lapte de vacă, măcar până la 1 an.

- carnea de porc/miel se dă după 3 ani

- se introduce un singur aliment nou (fruct, legumă, ce-o fi)

- diversificarea se începe: la 4 luni (pt cei alimentati artifcial) și la 6 luni (pt cei alăptați). Mai târziu da, dar în nici un caz mai devreme (excluse cazurile medicale, dacă există). Se începe cu cereale la bebelușii mai slăbuți și cu supa la cei cu greutate normală sau peste normal.

- fructele se introduc după legume, din cauza conținutului zaharos, bebelușul trebuie să cunoască legumele înainte.

- bebelușii nu se forțează să mănânce și trebuie să aibă program de masă (care să se desfășoare în bucătărie, de preferat, la masa/scaunul lui)

- hidratarea e foarte importantă (la orice vârstă).

Ce-am făcut eu? 

Nu am început cu cereale, că nu e vreo slăbănoagă:) Nici cu fructe, am zis și de ce, ci cu, șoc!, legume.

În ziua în care a împlinit 5 luni, pac!, o linguriță de suc de morcovi- plăcut, continuat. 

După 2-3 zile, supă, mă rog, zeama (morcov, păstârnac, țelină). 

După încă vreo 3 zile, am adăugat și legumele pasate, câte puțin, de probă, din curiozitate. I-a plăcut maxim. În a 4-a zi am pus și puțin cartof dulce. Urmează dovleceii.

De ce am diversificat-o pe Iris?

Se trezea de 2-3-4 ori pe noapte, nu de tot, suficient cât să ne strice nouă somnul.

Plângea/se cârâia/bufnea după ce termina biberonul sau în timp ce se adăpa. 

Era cu ochii cât pumnu' în farfuriile/cănile noastre.

De altfel, astea sunt și semnele că poți începe diversificarea, alături de faptul că bebeloiul trebuie să fie sănătos și cu o greutate minimă de 6 kg (cică).

În plus, Iris mi-a spus că dac-o mai țin mult pe lapte, îmi dă cu biberonul în cap :)

Dacă am greșit pe undeva, să-mi spuneți, da?

Final de Hunger Management

În ziua în care m-am înscris în HM am declarat că am 64 de kg. Fix a doua zi, însă, m-am cântărit: eram la o distanță de 3 kg de realitate. Da, da, 67 scria pe fruntea mea. Șoc și groază, Valentino, fă ceva! Și am făcut! Pentru prima oară în 4 luni de când nu mai eram însărcinată, făceam cu adevărat ceva. Ceva mai mult decât să mă plâng că nu reușesc să slăbesc. Ceva mai mult decât să aștept să se întâmple minuni.

Ce-am schimbat în astea 5 săptămâni:

- Cel mai greu mi-a fost să respect o rutină alimentară. Să mănânc la 8 micul-dejun nu era greu, oricum suntem (nu că aș vrea asta) matinale, dar la 10 o gustare, și la 13 prânzul, (până) la 19 cina?? Mi-a fost greu, a fost un efort , nu numai că-mi trebuia timp să mănânc, dar mai aveam nevoie de timp și ca să gătesc (ca să nu mănânc tâmpenii). Nu înțelegeam cum voi reuși să slăbesc dacă mănânc de 5 ori pe zi. Dar am încercat. O zi. Apoi încă una. Apoi o săptămână. Și încă una. Asta e cheia: ca să nu-ți fie foame și să o comiți cu dulciuri sau ce-ți cade-n … gură, trebuie să te ții de un program. Eu m-am învățat cu el și mi se pare că n-aș mai putea fi altfel de-acum.

- Nu am renunțat la dulciuri (nici n-am s-o fac vreodată). Îmi pare rău că o să contrazic sau că pare că nu mi-am făcut cum trebuie temele. Eu, însă, nu cred în restricții. Restricțiile atrag, sunt tentante. De ce să simt apăsarea asta? De ce să fie totul o corvoadă? Ca să renunț de tot la un moment dat și să încalc toate regulile? Nu. Eu am ales altceva. Eu am ales să mănânc dulciuri. Nu mai des de o dată pe săptămână. Și cât mai sănătos și puțin caloric cu putință. Cântarul mi-a arătat că nu greșesc.

- Cântarul, da, aveam nevoie de unul, mi l-am cumpărat, după ce ani de zile am refuzat să stau cu dușmanul în casă:P Acum suntem prieteni. Săptămâna asta am intrat pe culoarul 62-63. Și nu uitați că a fost Paștele! :) Pentru mine e o mare reușită.

- Am renunțat la paine. Asta a fost usor. Pt că, de fapt, n-am renunțat la pâine :D Am renunțat, însă, la a o mânca la fiecare masă, de multe ori ea nici nu e necesară. Pâinea albă și pufoasă s-a transformat în pâine integrală/cu secară și, așa, la mișto, câteodată, pâine fără sare (not bad, mai ales dacă o mănânci cu brânză, de ex, care are sare). Nu mănânc în  fiecare zi și, de cele mai multe ori, doar la micul dejun, 2 felii de pâine (prăjită). Am auzit eu că se digeră mai ușor. A, și-am descoperit că mâncarea are mai mult gust când e mâncată fără pâine.

- Mănânc mult mai multe salate, aproape în fiecare zi. Asta mi-a ajutat digestia foarte tare.

- Între mese au loc doar merele (în timpul zilei, de obicei până-n prânz), morcovii și iaurtul. Și, jur, n-am mai ronțăit seara, la tv, nimic.

- Cottage slim ăsta e cam bun, îmi place, place, place.

- Am mare noroc că-mi plac legumele în toate combinațiile posibile, păcat că timpul nu-mi ajunge pentru a face tot ce-mi trece mie prin cap.

- Am lăsat-o mai ușor cu (semi)preparatele.

- Dacă am chef de maioneză, folosesc muștarul :D

- Merg cu bidonul de apă după mine și când plec la plimbare cu bebelușa. Par o ciudată când scot ditamai bidonul de 2 l din rucsac, da’ la alea 2-3 ore cât stăm noi afară, setea e mare.

- Grație atâtor schimbări, acum vreo 2 săptămâni am avut o surpriză nesperată: am intrat (cu totul, de data asta) într-una din rochiile mele preferate. Ah, ce zi frumoasă a fost aia!:)

Concluzie: s-a terminat HM, rămân informațiile, regulile astea (care nu sunt reguli în adevăratul sens al cuvântului, pt că ți le faci tu dupa cerințele și preferințele tale). HM e despre bun-simț. Bun-simț în alimentație. Eu nu mai mănânc haotic. Nu-mi făceam nici un bine dacă nu mâncam nimic toată ziua și seara trânteam nu știu ce prăjeli. Mie îmi pasă (mai nou) de mine pt că și mai mult îmi pasă de Iris. Ca să pot să-i ofer ei o alimentație sănătoasă, echilibrată (așa cum îmi doresc), trebuia să fac același lucru și pt noi. Îmi vine și să râd, e a doua schimbare majora pe care o fac grație ei. Prima a fost, cum știți, renunțarea la fumat. Well done, Iris! :D

Oricum, mai am până să ajung acolo unde-mi doresc. Dar merg altfel înainte acum când știu că se poate, când văd ce bine stau rezultatele astea pe mine:)