Iată-mă-s tot eu, cea veche. Doar anul e altul.

La început a fost drumul de 3 ore până la București. Drum bun, cu soare. Apoi a fost distracția din noaptea dintre ani. Distracție curmată brusc înainte de ora 2 de o criză existențialistă a ovarelor. Cred că au simțit nevoia să-și facă simțită prezența, să-mi demonstreze că sunt acolo, alive and kicking. Mai mult kicking. A trebuit să ne întoarcem în cuib, să mă întind în pat și să mă rog să treacă, să nu mai simt niciodată așa viu că am niște ovare care au vrut să-mi comunice chiar în seara aia naiba știe ce. În rest, măcar pentru 4 ore chiar m-am simțit bine, și am râs și am dansat în preaminunata mea rochie cu floricele.

În prima zi din an am fost la cinema, noi și jumate din populația capitalei, să vedem 3D ză greit muvi, Avatar. Ne-a plăcut. Dincolo de efecte, era totuși aceeași temă americană, cu happy-end și erou care le face pe toate și nu mai moare. Imaginația oamenilor care au fost în stare să creeze așa ceva m-a dat pe spate, cam tare!

În rest, letargia aia de sărbători, care mie-mi place într-un fel, în care dormi și nu te odihnești, mănânci și nu te saturi, râzi ca prostu' și fumezi ca turcu'.

Nu știu la ce m-am gândit în noaptea cea mare, dacă mi-am pus sau nu vreo dorință, dar din cauza episodului cu ovarele mi-am dat seama că dacă sănătate nu e, nimic nu e, deci asta îmi și ne doresc cel mai mult. Celelalte dorințe, rămase aproximativ nespuse, gravitează în jurul acesteia și poartă nume de schimbări, călătorii, numărat luni și ani de la căsătorie, distracție și joacă în doi sau în trei sau în grup, scris și citit, plimbări la prieteni și ieșiri în lume, ținându-ne de mână.

Ajunși acasă, după un drum cu ploaie-lapoviță-ninsoare, nimic nu mi s-a părut mai pufos decât să fiu. Să respir în casa noastră, să mâncăm cartofi prăjiți cu mămăligă și pește și usturoi împreună cu Bolic, să beau 3 guri dintr-un vin italienesc prost și să vedem 2 filme, The box și Couples retreat, unul despre care se spune că trebuie să fii cu adevărat inteligent ca să te prindă (bull shit!), iar celălalt fără sare și piper.

2010 sună și se simte bine de-aici!