joi, 7 ianuarie 2010

Ambasadoarea la cratiță. Compendium:)


Până să ajung să fiu stăpână absolută în împărăția Florea, lucrurile erau foarte simple.  Un cartof prăjit, poate un sos din când în când, la care-mi amintesc că eram clar pricepută, sau poate m-a păcălit taică-miu numai să fac și eu ceva, o clătită-două-trei pe care le aruncam cât-colo de parcă aveam studii asidue în domeniu, o fripturică cu legume la cuptor, o omlețică și, evident, sendvișurile mele supraetajate, iar, după cum își amintește beau-ul meu adorat, de fapt, eu doar mâncam, el făcea mâncarea.

Când ne-am mutat împreună, și pentru că-mi plăcea, de ce să nu recunosc, lucrurile și apucăturile mele culinare s-au cam schimbat. M-am perfecționat și mi-am creat propriul stil. De unde până atunci nu făcusem în viața mea o ciorbă, am ajuns să fiu ciorbăreasa-șefă, aș putea chiar să predau cursuri întregi în acest sens, deci, vă rog, nu vă sfiiți să-mi trimiteți invitații, pentru că nimeni nu-i mai bun ca mine, dovadă stă mărturia lui, care-mi spune (și onomatopeele lui sunt mai mult decât grăitoare) că ciorbele mele sunt chiar mai bune decât ale mă-sii. Voi vă dați seama ce înseamnă asta? Adică ciorba mea e mai bună decât a unei bucătărese profesioniste-profesioniste!

Să continuăm cu laudele. Așa. Ca să fie clar, eu nu sunt genul de femeie care gătește și respectă cu sfințenie o rețetă de bucate. Nooo, no way, eu știu mai bine ca ăla care a inventat-o, eu adaug și scot ingrediente după cum îmi tună mie sau după ce am în frigider și fac combinații care se dovedesc a fi dubios de bune. Bine, există și cazuri în care mă mir că nu mi-a ieșit nu-știu-ce cum arăta acolo în poze, pentru că am avut eu prezența de spirit să elimin fix ingredientul-cheie sau mai știu eu ce cantități am mai greșit. Dar asta se întâmplă rar, deci ignorați.
Așadar, de la novicele care eram acum 2 ani, care avea totuși rare apucături de creații culinare, am ajuns astăzi o desăvârșită maestră, care e în stare să facă 3 feluri de mâncare în același timp, și care combină orezul și pastele cu legume și carne, cum nici Dumnezeu însuși nu și-a imaginat când le-a lăsat pe pământ. Am făcut ciorbe de toate felurile, mai puțin de burtă, mușchi de porc împănat cu legume, cordon bleu, un fel de rafaelo, chec cu banane, salata boef și alte nații, fripturi (o, wait, la fripturi maestru ar putea fi beau-ul, îi cedez lui titlul ăsta), aperitive și pizza, nuci, gogoși (parcă totuși nu-s așa desăvârțită când vine vorba de ele, dacă aveți o rețetă  de gogoși pufoase, luminați-mă!), budincă de conopidă, fursecuri, un fel de pricomigdale, ouă umplute și cine mai știe ce alte bunătățuri.

Părerea mea sinceră e că nu există femeie (sau bărbat) care să nu știe să gătească, ci femeie (sau bărbat) care nu vrea (să știe) să gătească. Și cum naiba să nu te simți într-un fel când îl vezi pe omul care e de-acum jumătate din tine, jumătate din viitorul tău, jumătate din fericirea ta că exclamă la fiecare înghițitură cât e de bun-bun și chiar dacă tu te faci că nu îți pasă ce zice, cum să nu te bucure aprecierile lui (și nu doar ale lui, dar multe mese sunt în doi, de asta fac referiri la el)? Ca să nu mai zic că personal, chiar fără aprecierile cuiva, mă simt foarte bine când îmi iese ceva, eventual mai complicat. Chiar dacă nu stau ore și zile întregi în bucătărie (sau poate stau, dar doar ca să fumez:) atunci când îmi propun să fac ceva, nu prea dau greș. Nu prea deloc:D

Și ca să vedeți ironie, până pe la 20 de ani, pentru mine, mâncarea era doar ca un fel de combustibil de care aveam nevoie ca să pot face alte lucruri, cu adevărat interesante. Mâncam de cele mai multe ori o dată pe zi și nu-mi trebuia mai mult, nu aveam pofte sau dependențe de dulciuri sau altceva, chiar îmi era greu să spun care e mâncarea mea preferată. Astăzi, la aproape 30, știu deja ce e plăcerea de a mânca (și eu și abdomenul meu care n-o să mai fie niciodată plat și cu pătrățele) și, God!, mă cam îngrozește descoperirea asta!

Dezvăluiri în premieră:
- îmi place să mănânc cu mâna și sper să ajung la un asemenea nivel de înțelepciune și auto-cunoaștere încât să pot mânca și ciorbă fără ajutorul lingurei.
- mănânc repede spre foarte repede, probabil sechele din copilărie-adolescență când mi se părea o pierdere de vreme să stau să mănânc în tihnă. Și cel mai probabil, nu prea mestec mâncarea, cam înghit nemestecat, obicei total nesănătos de care mă chinui să mă vindec.
- de-acum nu-mi mai rămâne decât să învâț și să mă obișnuiesc și cu gătitul preponderent sănătos, ceea ce mi se pare ușor-cam-de-tot complicat spre imposibil. Dar am oleacă de voință, poate ține.
- ultima revelație în domeniu: alunele sărate mâncate cu castraveți la oțet (sau murați, habar n-am), bine aromați cu mărar. Instrucțiuni: se umple gura cu alune, se îndeasă o felie de castravete și se mestecă cu strigături, poate îl veți îngrețoșa pe cel de lângă voi, nu contează, savurați-vă orgasmul și puteți să vă considerați speciali pe viață dacă vă place combinația:)

5 comentarii:

Anonim spunea...

eu nu gatesc, dar visez sa ma apuc. am fantezii cu mine insami invartindu'ma prin bucatarie, cu mainile in 3 cratite simultan. mi se pare un lucru extraordinar de satisfacator!
a, branza cu mustar ai incercat? e o senzatie.

Cora spunea...

deci normal ca te cred ca faci mancare buna si combinatii nemaivazute...mai cunosc pe cineva :):)
Da chestia cu alune si castraveti in otet nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap...DA recunosc umil : ma depasesti :):)

Ambasadoarea spunea...

Barbie, ma stramb la ideea de a manca branza cu mustar cam cum se uita mister beau la mine cand mancam cu pofta si vadita incantare alune cu castraveti:)

Cora, nici mie nu mi-a trecut, ba chiar m-a trasnit asa, deodata, eu nefiind vreo pofticioasa, trebuie sa incerci si sa-mi spui, mai ales pt. ca vreau sa cred ca sunt sanatoasa psihic:D

Cora spunea...

Promit sa incerc...atunci cand o sa reusesc sa deschid un borcan de castaveti... :):)

puternic spunea...

Intr-adevar daca facem un efort cu totii putem invata sa gatim , lucru care n-ar ajuta foarte mult.Ne-am imbunatati modul de viata. Astept si alte articole pe aceasta tema. Multumesc