Eu nu sunt om

Am ceva sa va zic!
Ceva ce nu v-a zis nimeni niciodata.
Si n-as vrea sa va sperii, n-as vrea sa va zdruncin sistemul de iluzii si sa simtiti ca urmeaza sa cadeti in gol, fara sa aveti vreo plasa de siguranta garantie.

Eu nu sunt om.

Privesc pe geam si-mi place mai ales dimineata (cand de obicei nu-s treaza) si dau sa-l inchid cand din Dacia galbena izbucnesc rafale supierbieeee de manele. Despre nimic nu vorbesc cu atata ura cum vorbesc despre ele. Si vreau sa ma temperez, ca s-ar putea ca intr-o buna zi sa mi-o serveasca cineva. Fara numar. Am facut greseala (fortata) sa ma duc la o nunta unde se ascultau manele. Si cand nu erau manele, erau sarbe. Si am stat toata noaptea pe terasa si era penibil, sa raspundem tuturor curiosilor la propunerile/intrebarile lor (hai, ca asta e noua, o stie toata lumea!, nu va mai prostiti si treceti la dans, i-ote ce misto le zice guta, etc.) si sa ne straduim sa nu jignim, pentru ca nu era genul ala de situatie cand ma-doare-n-cur-te-dau-dracu-cu-tot-cu-maneaua-pizdii-ma-tiiiiiiiii. Stiti cum e sa fiti nevoiti sa zambiti, scrasnind din dinti si sa va rugati ca atunci cand ziceti nu, multumim, suntem cam obositi sa nu va iasa un pisa-m-as-pe-maneaua-ta-si-nunta-curului-bou-am-fost-ca-am-venit-gura-mamii-voastre-de-tarani-analfabeti-cocliti-si-plini-de-impresii??? Stiam eu.

Eu nu sunt om, va spuneam. Pai cum sa fiu?! Ar fi culmea sa fiu!

Stiu ca anii mei de studii sunt (doar) aproape egali cu numarul camerelor vilei voastre. Stiu ca ma priviti cu mila cand nu vedeti atarnand la gatu' meu lantu' d' haur si ca va intrebati cum de nu ma iubeste nimeni de nu am macar vreo 4-5 inele. Stiu ca vi se pare ca traiesc degeaba pen' ca nu stiu sa ma distrez ca fetili pe cate-o masa, in vreo poala. Stiu ca va par dizgratioasa ca nu am si io, ca toata mercedesa, 10/20 de bratari atarnate sa vada tot chioru' (inclusiv ala din Paris) cat sunt eu de pretioasa. Si ce rusine, ce dezgust! Nu port malete si tricouri haurii si nu-mi rup curu pe pantofi cu tocuri cui.

Cui? Pai tie, draga, iti zic! Tie, care te uiti ciudat la mine si te simti prost sa-mi recunosti ca asculti maneloase, dar, cand crezi ca nu te vad, iti zdruncini si tu frumos burtile, macar putin, ca e pacat de melodia aia asa buna, sa se duca degeaba in eter. Tie, da, care te plimbi pe malu' marii (desi n-as sti sa zic care-i mai mal) si-ti fluturi bunatate de lant, cu care, cand bei tu cu baetii , iti priponesti nevasta, sa stea cuminte. Voua, tuturor, pe care va ignora Dumnezeu si nu va da minte nici de data asta.

Eu nu sunt om. Nu din asta.

________________

Cu sosete in picioare,
citesc romanul de debut al lui Hemingway
si recomand savoir aimer.