Comun de speciala (2)

Nu-mi cumpar niciodata chips-uri, da' daca prind o punga pe undeva, nu ma las pana nu o devorez complect. Si dup-aia mi-e rau.

Cand eram mica si proasta credeam ca oamenii sunt deja batrani la 30 de ani. De la inaltimea mea (de la 14-15 ani) de 150-160 de cm ii priveam cu mila. Not anymore. Ca sunt aproape acolo.

Nu mananc si nu inteleg de ce se face mancare din spanac, urzici si alte buruieni.

Mare consumatoare de peste, dar nu si de ciorba de peste, care mi se pare culmea scarboseniei.

Is mai mult decat afoana la cantat, da' cand ma simt in forma, bag niste cantari de nici urletele de spaima ale auditorilor mei (prieteni) nu ma pot face sa tac. Si ma distrez copios pe seama lor. O perioada. Pana gasesc ei o modalitate sigura sa ma faca sa tac.

Cand imi place o carte atat de mult si ajung la ultimele pagini, ma opresc din citit. Pentru ca nu vreau sa se termine.

Plang ca proasta la filme. Am plans de m-am uscat cand Bill a lu' Ally McBeal a murit. Sa nu mai pomenesc de Sweet november sau Million dollar baby sau Autumn in New York. La fel cu Denny a lu' Izzie, de nu mai stiam cum sa ma ascund de bou' meu. Pana o lacrima s-a scurs poetic fix pe mana lui.

Am fixatii multe si dese in ceea ce priveste muzica. Raaaaarrr si cu recomandari de la cine trebuie, ascult si altceva.

Niciodata banii nu m-au facut fericita. Pentru mine, banii sunt surse de stres, insomnii si nervi. Asta nu inseamna ca nu imi doresc sa-i am. Cum, nu stiu, ca straine sunt de mine expresiile bani la ciorap, sa faci economie, sa pui deoparte, etc.

Nunta mea o sa fie minunata. Mai ales ca la cati fluturi am in cap, sigur ma cert cu toate neamurile. Si mai sunt si cate doua randuri de parinti ... Sincer, mi-e mila de ei, nu de mine;)

___________

Cu picioare reci, I belong to you...