O poni poni poni cademia mustafa mustafa fa fa comega ga ga
upi epi epi epi comidepi depi depi upi oooo comego oooo.
upi epi epi epi comidepi depi depi upi oooo comego oooo.
Isi aminteste cineva?
Dar de genunchii juliti in copaci? De mamaliga cu branza si smantana de la gradinita? De vizitele lui Mos Craciun si de bomboanele mancate direct din brad, lasand in urma, ca dupa o vizita a termitelor, doar ambalajele? De usile rupte de la sifonier ce se transformau ca prin farmec in tobogane, odata spijinite de pat? De rochiile papusilor facute din perdea?
Nobody?!
Postări
9 comentarii:
de tocurile mamei.. pe care le indoiam cu nepasare
de cantatul in fata oglinzii..
de jucatul "de-a mama si de-a tata"
pfuu.. cate si mai cate
De diminetile reci de toamna cand ma trezeam in mirosul usor de fum de lemne al sobei bunicilor, ieseam in curte si inspiram aerul tare si curat si ma udam pe picioare de la roua rece din iarba ...
Daaaa, mirosul de fum, ma mir ca am uitat de el, ca o parte din copilaria mea mirosea asa...
In fata oglinzii eram o maaaaare actrita:))
oponiponiponi si tie!sac,stiu asta de pe la 5 ani,mi-as dori sa-l putem fredona insieme candva!
la tine ce gust avea mamaliga cu branza si smantana,ca la mine era cam sarata!?
iuli nadi
Iulia, draga, get a life, a job, something;)
Sac!
Din oceanul Pacific...
of.
Of zic si eu...
cum sa nu...si as vrea ca toata viata mea sa aiba miros de fum(dar nu de la tigarile astea nenororcite de care nu mai pot sa ma las),sa simt gustul mancarii de acasa(numai nu de gris cu lapte, asta imi provoaca amintiri foaaaarteee urate), sa port pur si simplu imaginea seriolr de iarna cand facea mama floricele(popcorn na...)si le mancam in faa elevizorului si ea tipa la noi ca dam pe jos...as vrea sa-mi tin copilaria sub o cupola de sticla.
Daca nu noi de ea, atunci sigur uita copilaria de noi...
Shell, iti doresc sa poti sa o tii;)
Trimiteți un comentariu