Aceasta ar putea fi o reteta misto de ornamente craciunesti homemade, daca nu ar fi reteta unei duminici misto

Pe 5 decembrie, I will never forget the day de fapt, am consultat memoria facebookului pentru asta, dar nu pot sa renunt la drama spunand fatis asta, mi-am luat agenda in care aveam notata noua, revolutionara si grozava reteta de facut ornamente de Craciun albe, sparkle si minunate, am asezat-o pe masa din bucatarie si-am facut, in sunet de trambite si batai de aripi, intocmai:

Se amesteca pe foc, pana ajunge toata chestia de consistenta unui piure (nu va grabiti, ca o disperata pe care o stiu eu, sa mai adaugati amidon pentru ca vi se pare ca e prea lichida compozitia, numarati doar pana la 5 si o sa fie bine), dupa care se rastoarna in ceva vas, se acopera si se lasa la racit (chestie care dureaza foarte putin, nu, nu va puteti uita la un alt episod din Outlander in timpul asta, pentru ca piureul alb se va intari de ciuda):

• 1 cana de bicarbonat
• 1/2 cana amidon
• 3/4 cana apa.

E clar, ce sa nu fie?! Dupa ce intindeti acest omat handmade ca pe o patura pe masa (yeeesss, I'm being sarcastica, nu poetica! :D), chemati copilul (daca nu va era deja lipit de coaste, cu o mana-n castron si una-n gura) si dezlantuiti-va: decupati, taiati, cantati colinde, invartiti-va si nu va enervati cand copilul va strica operele de arta. Ati terminat? Pfiu. Acum, daca as fi o vaca rautacioasa v-as invita sa faceti asa cum spune reteta, adica sa trantiti alea la cuptor pentru 2 ore. In loc de alte cuvinte, va arat o poza care vine in sprijinul teoriei "no bake, no way!":

Plangeti? Dati cu pumnii in masa de nedreptate? Va smulgeti parul din cap de ciuda ca o fiinta inocenta din specie cu voi a patit asa nenorocire? Apreciez, a fost greu, dar am depasit momentul:P

La vreo 2 zile distanta eram deja cu oala pe foc, invartind energic in piureul alb. Copilul n-a mai fost interesat de moment, asa ca m-am desfasurat in voie. Dupa decupare, albicioasele au stat slobode, intru uscare, fiiiiiiiix pana mi-am amintit eu de ele, chestie care da, se poate sa fi durat si o saptamana.

Aseara ne-am insirat prin toata sufrageria (cum sa faceti asta in bucatarie si sa fie totul mult mai usor de curatat? nuuuu, va rog, nu!) cu ornamente, tempera, sclipici, pensule and co. Copilul a sfarsit prin a schimba si distruge 2 randuri de haine, 2 maini si o fata (la baie s-au descoperit urme de tempera yellow ochre in nari si de ivory black in urechi). Si la sfarsit aveam asa:

Clopotelul negru cu o tona de sclipici e facut de gotica Iris, imediat dupa s-a convertit la rosu sclipicios. Reeeeestul, capodoperele, imi apartin, stiu, sunt un geniu, say no more:p 

Dupa acest dezmat si culcat plodila, am impodobit bradul, in principal cu ornamente din lemn mazgalite zdravan de ceea ce se cheama, in termeni populari, fericireacuochialbastri:

 si am purces la stampilarea regulamentara a peretilor:

 si apoi ne-am tatuat ca doi tampiti duri ce suntem:

A fost misto? A fost. Mai facem? Mai facem.