Mama Gica

- Ia uiti ci baftî, mi-am găsît șî io un loc în trenul ista!

Îh, da ci sî vezi, mai e cineva în el, dea, dea, eh, asta-i acu, bini măcar că cel puțin dorm...

Mama Gica din Ghindeni năvălește în compartiment târșâindu-și plasele de ușa compartimentului. Dintr-una se rostogolesc înspre picioarele bărbatului două ghemuri de lână, unul verde, unul negru. Se apleacă să le ridice și-n timpul ăsta gâfâie cu respirație usturoiată. Îi ies niște fire de păr de sub batic, din cauza efortului, și ca să le pedepsească pentru nerușinare își vâră 2 degete în gură și le unge punitiv până acestea fug de scârbă înapoi sub batic. N-aș zice că are mai mult de 65 de ani, dar se prea poate să mă înșel, viața la țară îmbătrânește mai repede trăsăturile.

- E-haa, tineretul ăsta, ia uiti, capu neacoperit, ochii mâzgâliți, las că vă știu io pe de-alde voi. Băietu ăsta n-o avea nici o vină, săracu, da te tuns tot putea să-și tundă floaca ceea. Păi ci, așa si umblî prin lumi? Păi ci, așa aratî bărbații? Ci sî mai, nu l-o lăsa ea, pare înhiptă, nu supusî cum tre sî fii o fimei.

Pe geam noaptea se întinde ca o pisică înainte să adoarmă. Pentru mama Gica bancheta e mai comodă decât patul de acasă. Își trage papornițele mai aproape de picioare, își caută locul, se foiește, cască o dată și-nchide ochii doar ca să-i deschidă imediat dup-aia. Haina bărbatului, după voința sa proprie probabil, a luat-o la vale nepăsătoare. Mama Gica își pune mâna la gură: 

- Tiliiii, mânca-o-ar mama pi ea, fata asta frumoasî-i gravidî! A să fie un copchil tari ochios, ia uiti ci părinți diosibiți ari!