Dragă (proaspăt) tată,

Nu înțelegi nimic din tot ce se întâmplă? Ai impresia că viața ta, așa cum o știai, a fost băgată într-o mașină de spălat, la programe lungi, isterice, în care tot intră chestii dar de ieșit nu mai ies, în care toate se amestecă cu toate și nimic nu mai e la locul lui? Dormi puțin, muncești pe rupte, nu pricepi cum au ajuns să fie scoase în afara legii distracțiile cu băieții? Râd colegii de tine că apari la muncă cu pampersul lipit de talpa pantofului și cu bala regurgitată pe umăr? Te simți abandonat, neputincios, obosit?

Nu știi cine e rânjita asta pe care o lași plângând cât mergi într-un suflet să-i aduci un pahar cu apă și o găsești 27 de secunde mai târziu râzând la mânuța care i-a adormit pe față? Nu știi, în primă fază, dacă coama care atârnă pe marginea pătuțului e blana vreunui animal sălbatic și când să verifici cu coada de la mătură, blana deschide ochii ei roșii și-o recunoști în ei (vag) pe nevastă-ta? Nu înțelegi ce se întâmplă când te trezești în toiul nopții cu cineva care-ți îndeasă șâșâindu-te o suzetă-n gură? Simți că-ți crapă capul de oboseală și inima de frica și neștiința de a fi tată? Ți se pare că ai ajuns să te închini în fața acestor ochi mici, dezorientați, care nu știu încă cine ești, dar tu știi că să fii tată e ca și cum ai fi fost numit regele lumii (acesteia) noi? Te oprești lângă vietatea perfectă în venele căreia aleargă sângele tău și nu știi decât să zâmbești prostește ca-n fața unei minuni?

Gooood, nici noi nu știm mai multe! Noi doar simțim mai multe, pe toate, în avalanșe, cascade, tornade. În timp ce voi vedeți revoluția de afară, noi o trăim și pe cea interioară, organică. Nu-i ușor. Nu vine nimic de-a gata. Sigur, avem instincte, dar adevărul gol-goluț e că nu ne naștem mame decât, cel mult, în clipa în care se nasc copiii noștri. Pe toate le trăim și le învățăm atunci, pe loc, odată cu voi. Nu, faptul că timp de 9 luni am avut un chiriaș intrauterin nu ne face mai deștepte (if possible:p) sau mai puțin fricoase (ba dimpotrivă).

Să fii tată nu înseamnă doar să contribui întâi genetic și-apoi financiar la apariția și dezvoltarea copilului. Scuturați-vă de concepția potrivit căreia mama e cu copilul și tata unde vrea el, fiți deschiși bucuriei de a fi în viața copilului vostrudarmaimultalnostru de la primii pamperși, construiți amintiri cu el, legați-vi-l de suflet și nu copiați starea de statuie (posibil cu calitățile ei, dar tot statuie) a taților sau a bunicilor voștri.

Îmi cer scuze dacă scrisoarea mea ajunge prea târziu la tine, dar știi ce, în chestiuni de dragoste, nu e niciodată prea târziu. Iar aceasta e chiar o scrisoare de dragoste:p