My baby, my rules

În ăștia 2 ani, 6 luni si 19 zile multe tâmpenii mi-au mai fâsâit pe la urechi: nu scoți copilul afară până la botez; orice produs (alimentar, cosmetic) conceput pentru copii este bun; copilul poate să mănânce orice după 1 an pentru că, bineînțeles, copilului îi e poftă; n-are nimic dacă ronțăie diverse prin parc, e perfect normal; nu mai mergi cu el la doctor, îți dai tu seama când e de antibiotic și când nu, pentru că, evident, odată cu nașterea copilului se naște și micul (dar genialul) doctor din tine; ceaiul este bun pentru copii, tre să bea mult ceai, mereu; și multe, multe altele pe care le-am uitat și ce bine că.

Eh, io am 3 reguli mari și late (mă rog, mai multe reguli grupate așa ):

1. alimentație: nu fac compromisuri alimentare nefericite, nu ronțăim în parcuri, nu bem apă de la țâșnitoarea din parc, nu halește ce prinde, pe unde prinde și, de fapt, nu mă interesează absolut deloc dacă nefericesc vreo bunică cu refuzurile mele de a-i da dulciuri considerate de ele firești și nici dacă vecina de la 3 îți face cruce în urma mea, pentru că i-am refuzat carameaua.
2. relația cu străinii (unde străini sunt și vecinii sau diverse mame cu care mai interacționăm de voie, dar mai ales de nevoie, prin parcuri): nu acceptăm dulciuri, bani sau alte foloase de la străini, nu pupăm străini, nu-i luăm de mână, nu plecăm cu ei.
3. socializare: împărțim jucăriile noastre cu ceilalți copii. chiar dacă ei nu fac același lucru cu noi. nu și dacă am împărțit tot și-am mai rămas doar cu una de care ținem cu dinții:p ne cerem scuze când lovim din greșeală. intenționat încă nu s-a întâmplat. mergem când avem chef în picioarele goale prin pietrișul din parc și nu ne pasă că suntem singurele care fac asta sau că stârnim vântul curios al imitației. 

Dacă nu ne-am mai raporta la ceilalți, dacă nu ne-am mai uita în gura lor, dacă am accepta că suntem diferiți și aia e, dacă am fi mai deschiși la informații pozitive, în loc să fim agresivi cu cei ce le dețin, dacă am renunța să judecăm și să arătăm cu degetul, dacă am trăi anotimpul nesfârșit al mămiceniei după principiul simplu- my baby, my rules-, cred că am avea mai multe șanse să devenim prietene:p Până atunci, rămân aceeași ciudată cu care sper că v-ați obișnuit:p

*și cu asta sper să termin cu mămicismele pentru o perioadă și să revin la fluturii mei, așa cum îi știm toți:p