2y5m: little miss sunshine și declarația care mi-a mutat inima din loc

E imposibil de descris viața cu un toddler, toate cuvintele din toate limbile pământului de le-aș cunoaște, tot n-aș fi în stare să redau inteligența, umorul, felul cum se dezvoltă, cum socializează, cum reacționează la noutăți, cum râde și cum iubește o fetiță de 2 ani și 5 luni. Eu am mai spus-o și o tot repet, e o minune să poți să asiști la spectacolul creșterii unui copil.
Într-o zi, după ce m-am dat jos de pe pervazul unde făceam echilibristică, Iris mi se agață de gât, mă strânge tare și-mi spune io ti ubec pi tini, mami. Dar eeeeu, măi, mami, măi, știi tu ce simt eu când mă uit în albastrul grecesc al ochilor tăi, știi tu cum e să ai inima un balon umflat gata să plesnească de drag, cât de fericită sunt când mă pupi, cum e pentru mine să râd cu ochii în lacrimi când te aud cântând mami fingăn, ce minune minunată ești și cât de năucitor de norocoși ne simțim de când te avem?!

Pe la începutul lunii avea niște manifestări așa enervante de-am zis că s-a spart conducta cu tantrums la noi în ogradă. A trecut. Apoi au venit zilele când domnișoara n-a mai vrut să doarmă la prânz, chestie care mă cam extenuează (și cu asta a spart regula celor 3 zile, când, bune sau rele, toate treceau și reveneam la normal). Apoi s-a făcut vară și... mai ia-o pe Iris din parc dacă mai poți (not funny:p).
Știe să numere până la 5 în engleză (nu mi-e clar de unde): oan, ciu, fi, fo, fa.
Ne face mâncare non stop, non stop: pâne, brioșe cu căpșuni și usturoi, supiță cu miere și când are un răgaz ne mai face și poze c-un aparat pe care ea l-a stricat- zâbețe, mami!, zâbețc, mami.

Târâie prosoape după ea și pleacă la plajă sau la zăpadă, mie-mi spune paaa, mami, visi plăcuuuti.
Își pune o poșetă de-a mea pe umăr, înhață laptopul ei și borseta în care stau cârligele, pleacă la muncă și-mi spune paaaaa, pisiii!.

Ne jucăm de-a vânzătorul/cumpărătorul: Bună ziua, ce doriți?/ Bicsuiți, te oooog, aveți?/ Avem, sigur, poftiți! (și-i pun în palmă o piesă lego sau o șosetă)/ Mumuțec, paaa!

Vorbește cu jivata (girafa) la telefon: jivatoooo, vii a mini acasî mediat, 'țeleg. Și eu îi țin hangul și aflu că vine la ea acasă cu un cadou-ochelari.
Își ia la culcare diverse jucării cu ea în pat, azi 3 păpuși, mâine poneiul mare ȘI ăla ma mic, maaami, poimâine singura mașină pe care o are cu robotul, vorbește cu ele, le urează non uso, visi păcuti, îi pupă șiiiiiiii o ia de la capăt. iar. și iar. și încă o dată.
Într-o seară, când ne pregăteam de somn, ea vorbea la telefonul ei de jucărie și-avem următorul dialog:

- cu cine vorbești, fată?

- c-un băiat, maaami

- ei na, ce băiat?

- cu Sașa

- și cine e Sașa? (adică gata, deja nu mai sunt la curent cu viața ei socială?!)

- Sașa e băiatul lu' mami. Și-a lu' tati. 
(n-aș putea să vă explic ce fețe am făcut eu și ta-su)

Ea și cu prietena ei, Cami, cea cu care va fi și colegă la grădiniță, sunt alba/neagra. Îmi place să mă uit la ele, pentru că diferă masiv din toate punctele de vedere, chestie care mi se pare foarte mișto într-o prietenie, au ce învăța una de la alta, Iris devine mai activă, mai cățărătoare, când e cu ea, Cami mai vorbăreață, mai domoală.