Sunt un zero, îmi trebuie o cifră înainte ca să strălucesc

Unele ființe sunt ca niște zero-uri, 

le trebuie o cifră înainte și numai atunci nimicnicia lor dobândește valoare înzecită.

-M. Eliade-

Nu știu cum altfel să-mi încep mărturisirea, dar vreau să spun, înainte de a mă arunca în aberații, că nu sunt nici deprimată, nici măcar tristă, nici chef de subestimat n-am. Și-mi cer scuze că am păstrat atâta timp acest secret teribil:p

Citatul de mai sus îmi joacă în cap de vreo 15 ani. Nu am știut cum să mă poziționez față de el, l-am uitat, l-am înțeles, l-am urât când mi s-a părut că mă vorbește de rău pe mine, personal, pentru ca acum ceva timp, să îl simt lipit de ceafă ca o etichetă.
Eu sunt un zero. Nu e nici un lucru rău, nici unul bun. Unii oameni, pur și simplu, sunt așa. În momentul în care am devenit conștientă de asta, mi-am adus aminte de niște ocazii și de niște oameni care, prin ceea ce erau, m-au făcut pe mine să cam strălucesc. Se-nțelege că, deși situațiile pot și-au fost dintre cele mai normale, oamenii nu pot fi mediocri. Sau, dacă sunt mediocri, sentimentele mele față de ei îi scot în afara mediocrității. Am fost, și chiar mi-e dor de momentele alea, nu prea ne-am mai întâlnit în ultima vreme, în câteva rânduri, atât de absorbită de-o discuție, atât de cuprinsă de un feeling ciudat, ca o posedare, încât mi-am ieșit singură din propria piele ca să mă uit la mine cu uimire- ia te uităăăă la tineeee, ce tareee eeești, fatăăăăă!. E chiar amuzant, niciodată nu știi când te lovește și de ce ești în stare :D

Deschid o paranteză acum ca să vă spun că mi-e foarte clar ceva (desigur, ceva devastator de important:p). Până să îmi scrie pe piele în sanscrită-vergeturită că n-o să ies niciodată în șomaj sau la pensie din funcția de mamă, aveam impresia că viața e așa, forever, că am timp pentru toate, că nu am de ce să mă grăbesc, că nu am de ce să mă dau de ț ori peste cap pentru una sau pentru alta, timpul meu e încă mic, aproape neînceput. Haha, no! No, no, no! Ce nu faci înainte de copil, nu mai faci niciodată faci cu înmiit efort! Așa că trăiți acum, cumpărați acum bilete de avion ca să vedeți Barcelona în mai, fiți buni și originali, duceți-vă azi cu flori la mamă sau bunică, say no to margarine, cumpărați mere din piață, munciți cu drag și cu spor, îmbogățiți-vă (în lei sau în cunoștințe), nu fiți leneși, delăsători, invidioși, nu vă trageți la xerox în copii plictisitoare, depășiți-vă condiția sau limitele, râdeți, dăruiți și nu vă credeți nemuritori!