Mi-ar plăcea într-o zi

Nu cred că mai apuc, dar, din categoria mi-ar plăcea, dar dacă nu-mi place de-adevăratelea, pot să dau undo?, am așa:

- să-mi vopsesc părul în toate culorile curcubeului, așa, măcar la vârfuri, măcar pentru o zi

- să fac ceva cu mânușițele-astea două: o păturică, o rochiță, un fes, o rag doll, orice, și oamenii să-mi spună rili, chiar tu ai făcut asta?. Yeeeeees, rili me. Nu se pun la socoteală bentița și tutu-ul pe care le-am făcut pt Iris.
- să fac modificările alea mici (ascunse prin foldere) în casă
- asta sigur ar fi o idee extrem de proastă, pentru că am, nu doar mintea, ci și capul în colțuri, dar îs tare curioasă cum aș arăta chilugă. bine, măcar tunsă scurt-scurt.

La categoria grea avem: să mă întâlnesc cu persoanele care ani de zile au făcut parte din sensul vieții mele, să bem o bere, să râdem de amintirile a căror custodie o împărțim și să ne spunem uite, mă, te știu de ani de zile și faptul că nu te văd ani de zile, nu schimbă nimic, ești același, te știu pe dinafară și te știu pe dinăuntru, am putea nici să nu vorbim, să lăsăm filmul nostru să se deruleze singur între noi, o să-mi lucească ochii și dacă îi închid mă văd în continuare făcând parte din viața ta. Aș vrea să sun, să invit, dar e potrivit? Ai voie să suni când ți-e dor? Ai fi înțeleasă sau ridicolă? Tu cum faci, scurmi sau îngropi? Și dacă tu scurmi și el a îngropat? Câteodată n-ai de ales și trebuie să faci dorul un bulgăre pe care să-l arunci; dacă vine înapoi, înseamnă că ai cu cine te juca; dacă nu... o să continui să visezi și dacă visezi o să te simți zgândărită, înghiontită, împinsă de la spate să faci ceva și n-o să faci pentru că oamenii mari nu par să facă asta. Oare eu sunt visabilă? Sau easy și definitiv uitabilă?!