Mă gândeam io așa, în plin proces de-a mă găsi și de-a mă târî de păr (dacă-l găsesc) acasă, că pentru fostele gravide/actualele mame, ar trebui să se facă cursuri de reintegrare în societate și mai ales în propriul cap. O să fac un proiect de lege, o să-l trimit direct sub nasul lu' Băsescu, el o să cadă pe spate, o să-i curgă mucii de ciudă că nu s-a gândit singur la asta (și c-a ratat astfel adulația feminină românească), o să iasă în stradă și pe la televiziuni, să spună tuturor că s-a făcut dreptate, s-a născut o stea care să lumineze calea tuturor ex-femeilor-actualmente-mame și că, da, aia sunt io. O să am postere împrăștiate prin toată țara, ba chiar o să mă invite Angelina Jolie la ea acasă să-i spun totul despre acest proiect ambițios și complet-complet năucitor și ea o să mă asculte cu degetul în gură, șocată. O să am reclame tv și radio și ele or să urle fii mamă, nu mămâie!, o să țin seminarii extraordinare în fața a mii de femei cu teme gen cum să-ți culegi neuronii de pe câmpiile mămicești în doar câțiva pași simpli și-o să cântăm if you're happy and you know, clap your hands și-o să ne minunăm că uite, meh, există viață după sarcină, există viață în afara vieții pe care o petreci cu copilul și există viață în urma resuscitării cerebrale și sociale și, în mod absolut surprinzător, aceasta chiar poate fi grozavă.
Mnu? Sigur? Mbine, am încercat:p
Detenția asta la domiciliu mai e cum mai e (da, chiar dacă ieși la plimbări sau pe unde mai ieși, tot detenție la domiciliu se cheamă, și pentru că nu te poți duce cu copilu fix peste tot, și pentru că, na, poate nu vrei asta), dar aia psihică e moartea. Se cască în creierul tău (sau doar al meu, dar pentru confortul personal, o să păstrez exprimarea asta) o gaură neagră unde se scurg amintiri, planuri, vise, ba chiar neuroni, și peste care se întinde ca o plasă lipicioasă, madame Grija, cu sora ei mai proastă, Frica, iar din când în când își face apariția și vara lor enervantă, miss LipsaDeChef. Și, gata, înțepenești! Asta e toată viața ta, totul e despre copil, pentru copil și totul se face cu copilul în cap, inclusiv când dormi (ei, nu poți?, te-alinți!).
Ia hai mai bine să ne scuturăm de angoase și spaime inutile, să ne uităm mai des de o dată pe lună în oglindă, să ne zâmbim frumos (că prea ne-am descurcat bine cu atâta greu), să ne amintim că avem viața asta, nu ca să așteptăm să treacă, ca să ne putem odihni, să ne spălăm pe cap și să ne clătim creierul într-un weekend la București! :p Gmbr-istelor, AMR 15!
9 comentarii:
tare tare frumos! Ai scris intr-un articol cat altele in 100! Si cum sa se cheme legea? "intre haine vomitate si high-heels"!
elena
Pai nu m-am gandit chiar la toate, imi caut adeptii intai :))
Deși nu știu cum e, parcă am o vagă bănuială. Să se aprobe legea înainte să am bebic :)
Deși nu știu cum e, parcă am o vagă bănuială. Să se aprobe legea înainte să am bebic :)
Eu m-am resemnat de mult. 2 copii unul dupa altul, al 4-lea an de "detentie"... NU faceti ca mine :p
Mare curajoasă ești! O să-ți sară în cap toate femeile cu cea mai frumoasă meserie din lume. :-)PS Vii la București?
Rox, n-ar fi rau, nu?:)
Ai, Ada, ori ai fost curajoasa, ori ti-ai dorit foarte tare un copil de sex diferit fata de primul:))
N-au, zana, cum, ca si ele stiu ca asa stau lucrurile :p
Viu, viu, pe 5!
si totusi din gaura aia neagra iti ies ganduri minunate, cuvinte intortochiate, iar neuronii tai sunt de inalta clasa... te apreciez sa stii, eu inca ma chinui sa ies din ceata care imi mananca vorbele
Multumesc, Teo, numai alta mama poa' sa inteleaga cat de dragut este sa ti se spuna vorbe asa dragute cand tu iti simti creierul atrofiat!:p
Trimiteți un comentariu