Extrase din cărți (4)

Lumea crede că sufletul pereche e cineva cu care te potrivești la fix, toți își doresc să fie așa. Dar sufletul pereche e o oglindă, e ăla care-ți arată toate chestiile care te trag înapoi, ăla care-ți atrage atenția asupra ta însăți, ca tu să-ți poți schimba viața. Probabil că un suflet pereche adevărat e cea mai importantă persoană pe care ți-e dat s-o întâlnești în viață, pentru că-ți dărâmă toate prejudecățile și te obligă să te trezești. Da' când e vorba să trăiești toată viața cu respectivu'?... Nț. Prea dureros. Sufletele astea pereche ne apar în viață tocmai pentru ca noi să putem descoperi alte fețe ale propriei noastre persoane.

Am ales citatul ăsta doar ca să pot spune că nu sunt de acord cu teoria asta:)

-Eat, pray, love, Elisabeth Gilbert-

Nu știam dacă mai am voie s-o văd pe Alicia în baie. În ziua când s-a născut Roof, Andrea practic mă obligase să intru în baie. De-atunci, locuisem cu ea și apoi mă mutasem, deși nu ne despărțiserăm, sau nici nu vorbiserăm de despărțire, deși cred că amândoi știam ce urmează. Deci ce însemnau toate astea? Era OK s-o văd pe Alicia goală sau ce? Ăsta era genul de lucru despre care trebuia să scrie premierul pe net. Lasă că nu-ți aminteai ce-ai făcut în noaptea dinainte. Noaptea dinainte trecuse. Era prea târziu pentru noaptea dinainte. Voiam să știm despre nopțile de după, nopțile când voiai să vorbești cu o iubită goală sau fosta iubită goală și nu știai dacă să lași o ușă să-ți stea în cale.

Oh, well, și asta e toată cartea :) Tonul cum e scrisă face diferența.

-Slam, Nick Hornby-

Deja în clipa asta împing ușa de la intrare. O, Doamne, ce ușurare. Căldura, lumina. Aici e locul meu. Ăsta e habitatul meu natural.

Cine-ar fi crezut c-o să-mi placă Kinsella, cine? Din fericire, am o amică, care-mi poate împrumuta și celelalte cărți, o aștept ca și când.

-Mă dau în vânt după cumpărături, Sophie Kinsella-

Cincizeci și șase de kilograme și nouăzeci și șapte de grame, unități de alcool: 5 (mi-am înecat și eu năduful), țigări: 23 (mi-am afumat năduful), calorii: 3856 (mi-am uns năduful).

                                                                                          -Jurnalul lui Bridget Jones, Helen Fielding- 

Neliniștită de starea-de-spirit-auto-flagelantă, în total contrast cu propria-mi stare, m-am grăbit să o consolez. Dar în drum spre pat am prins cu coada ochiului în oglindă imaginea propriei mele persoane și m-am gândit că nu văzusem nicicând în viața mea o creatură mai frumoasă și mai încântătoare.

Shaz pretinde că în următoarele 45 de minute am tot încercat să o înveselesc, dar eram întruna distrasă de propria-mi imagine din oglindă, mă tot scălămbăiam și o îndemnam pe Shaz să mă admire.

Mișto, mă, Bridget Jones, m-am distrat cu ea. Nu așa cum m-așteptam, să mă tăvălesc pe covorul din sufragerie, bătându-mă cu mâna pe burtă de râs, dar orșîcum :)

                                                                                                             -Bridget Jones: la limita rațiunii-

 

- Acum poți să pleci, spuse.
 Florentino Ariza îi strânse mâna, se aplecă spre ea și încercă să o sărute pe obraz. Dar ea îl respinse cu glasul ei răgușit și blând:
- Nu, acum nu mai are rost: miros a babă.

Mi se pare neverosimilă dragostea marqueziană (de fapt, ca să fiu sarcastică, care dragoste? :p) și spun sincer că m-a scârbit maxim Florentino ăsta. Nu m-a impresionat altceva decât stilul în care e scrisă povestea, acum scrie cincii mii de cuvinte prin care descrie nu știu ce chestie absolut irelevantă, pentru ca la finalul frazei kilometrice să se găsească câteva cuvinte cu adevărat interesante și importante. Și dacă la început mi s-a părut ciudat și aiurea că nu e împărțită pe capitole (sunt, totusi, 474 de pagini) pe măsură ce am înaintat în poveste, mi-am dat seama că nici nu putea fi altfel, că probabil ăsta e stilul marquezian și trecerea de la trăirile unui personaj la cele ale altui personaj e atât de lină și firească, încât nu te pierzi deloc în spațiu și-n amănunte. La final nu m-așteptam. Mă așteptam (sau mi-am dorit?) să moară :)) El, ea sau amândoi :)) 

Oricum, mai vreau Marquez!

-Dragostea în vremea holerei, Gabriel Garcia Marquez-