Când 1 înmulțit cu 1 fac 3

Gândește-te la toată viața voastră din momentul în care DPN devine DCN ca la o călătorie, nu, ca la cea mai lungă, cea mai importantă și cea mai interesantă călătorie din viața ta. O să fie greu. O să fie obositor. O să te doară. O să simți zilnic că nu mai poți. O să ai nervii întinși la maxim de-atâtea ori că o să-ți fie frică groaznică de posibila lor ruptura. O să plângi. O să țipi. O să te simți singură. O să crezi că nimeni nu te înțelege. O să te simți inutilă. O să te simți abandonată. O să te simți neputincioasă. O să simți cum treci noi praguri de rezistență fizică, dar mai ales psihică. O să crezi că nu mai reziști. O să ți se pară c-o să mori. O să-ți spui că te-ai urâțit, că te-ai lățit și că te-ai tâmpit. O să te doară inima de dorul celei care-ai fost. O să-ți reconsideri toată viața, o să-ți amintești tot ce-a contat vreodată pentru tine și-o să descoperi că n-ai uitat oamenii care au desenat ceva în tine, dar că pe unii e mai sănătos să-i lași să se ducă. O să fii obosită și n-o să poți să dormi. O să vrei să dormi, dar n-o să ai cum. Și-o să-ți fie frică.

Apoi îi vezi fața prima oară, îți lipești obrazul de obrazul ei cald, îi simți respirația, o iei în brațe și nu-ți mai aduci aminte, o perioadă, cum era viața înainte de ea, căci, dintr-o dată, totul contează atât de puțin încât nu-ți mai aduci aminte nimic. Simți că viața ta acum începe, odată cu a ei.

Apoi realitatea vine cu durerile postoperatorii, cu nopțile ei fragmentate, cu hormoni afurisiți dându-se peste cap să-ți strice ziua, cu faptul că uiți să mănânci (cum s-o lași singură?), cu păr zburlit, cu reducerea vieții sociale la zero, cu botez, cu primii muci, cu o oarecare intrare în ritm și-n toate astea rămâne constantă frica. 

Și asta e. It's the end of the life as you know it. Înveți să le faci pe toate, și dacă nu chiar pe toate, atunci pe cele care au legătură cu ea; de ex: n-am timp să gătesc pentru noi, dar pentru ea, de 3 ori pe zi, tot o fac. Se face ordine în viața ta, se face lumină și se face bine. Iar bucuriile curg zi după zi, parcă în ciuda a tot ce-a fost (și va mai fi) greu, și s-o vezi pe ea crescând sănătoasă e tot ce contează pentru tine.

Călătoria asta e o poveste. O poveste de dragoste lăptoasă, blenduită, colorată, care crește odată cu copilul. Nu mai știu altă poveste în care 1 înmulțit cu 1 să facă 3.