Iaşiul în cuvinte

Pe scurt, Iaşiul e frumos.

Şi pentru că-l are pe Eminescu şi plopii fără soţ şi teiul lui. Şi Copoul (la care n-am mai ajuns de data asta). Şi monumente peste monumente şi ultima reşedinţă a lui Cuza. Şi casele/clădirile sunt vechi şi frumoase.

Şi porumbeii ăia demenţi. Cred că din urma noastră s-a declarat post negru pentru ei, că prea i-am îndopat câteva ore bune. M-am şi speriat de ei, cred că erau în număr, aşa, cu aproximaţie, de 3. 572. 461 (sâc!) şi când se buluceau toţi înspre noi (pentru ei sigur nu eram decât nişte boabe de grâu neobişnuit de mari sau doar o sursă neaşteptată dar dorită de hrană) mă lua cu frisoane pe şira spinării. Apoi, ne-am împrietenit, i-am învăţat să fie civilizaţi, să stea frumos fiecare să-şi aştepte rândul:) Apoi, firesc, au început să îmi mănânce şi din palmă;) Tot aici, am fost agăţate. De un cameraman şi un reporter de la o televiziune locală (nu, nu zic tot:) Şi ne-am râs de şi cu ei:)

Găinăţate bine pe cizme şi paltoane, ne-am luat de brat şi în pas săltat am aterizat în paradisul paradisului şi anume, strada nu-ştiu-care cu anticariate. Dezmăţ pe capul meu. Îmi roteam capul în toate direcţiile şi le-aş fi luat pe toate. Eventual să mă aşez acolo, pe bordură şi să le şi citesc:) Mi-am luat Madame Bovary cu 5 lei. Hi, hi! Şi Notre Dame de Paris cu 7. Hi,hi twice! Pe idiot nu l-am găsit:( Am plecat târâtă de celelalte feti cu ochii sclipind de încântare ca un copchil prost.

Trecând prin stări repetate ba de frig, ba de cald, ajungem să luăm la rând magazinele. Nu mai ştiu dacă mi-am dorit să-mi iau ceva. Să vă spun un secret, banii erau număraţi, ca să zic aşa, nu mă mai invidiaţi;) Apoi am fost prin mall-uri, m-am lăsat străpunsă până-n ficaţi de spiritul sărbătorilor, erau tare frumos împodobite. Am fost o mică infractoare şi am făcut poze prin mall deşi (să ştiţi şi voi, copii!) nu e voie şi, fiind un soi de Popa-Prostu' i-am făcut poză fix gardianului.

Şi nu, râsul meu isteric nu m-a făcut să trec neobservată. Totuşi, am scăpat, nu vă scriu din pârnaie acum;)

Şi ne-am plimbat, am luat la pas străzile şi străduţele până îmi venea să-mi smulg tot păru' din cap de oboseală. Şi când îs obosită, râd ca apucata de streche. Şi înţelegeam numai aiurea şi numai prostii debitam. Ceea ce a fost amuzant. Chiar şi doar pentru mine:)

I-am luat lui un măgar-magnet de frigider, deşi el e doar beau:) Când am ajuns acasă, m-am amuzat teribil că în alea două nopţi cât a dormit singur, m-a visat tot pe mine:D

Rochiile de mireasă văzute mă fac să cred că eu mă voi îmbrăca în blugi la nuntă. Sau că o să pogoare în mine un har divin şi o să mi-o fac singură. Sau că nu mă mai mărit:) Sau ceva. Pentru că sunt înfiorător de urâte, împestriţate şi înfofolite, cu aspect preponderent de ieftin, creat de ţaţa-floarea-de-la-oi. Nu mai dezvolt că mă apucă nervii. Mai bine m-aţi ajuta cu idei/sfaturi/something;;)

Şi am fost şi la karaoke, da! Foarte mişto a mai fost şi am descoperit şi o vedetă care făcea pe întreţinătorul de atmosferă, da' nu a reuşit decât să-mi provoace greaţă cu glumiţele penale de domn libidinos. Beac.

Şi pe la 3 dimineaţa ne-am dus pe platformă (aşa spun localnicii;) să vedem panorama Iaşiului. De vis. Era şi oleacă de zăpadă şi o cruce de care m-am speriat atât de tare că nu-mi mai doream decât s-ajung acasă-n pat:) Poze- complet nereuşite din cauză de frig şi beznă. Când ne întorceam o maşină ne-a agăţat iar:)

Şi tot când eram la Iaşi am primit un telefon. Cei mai ochi verzi au primit o propunere indecentă care s-a soldat cu aruncarea unui inel pe un anumit deget:) Ceea ce m-a amuzat şi m-a făcut să mă gudur ca o babă care le ştie şi le-a trăit pe toate;;)

Drumul spre casă a fost presărat cu cântece Cargo, ascultate la nu-ştiu-ce post de radio. Evident, am cântat, spre disperarea fetilor. Hî, hî! Şi iar am râs şi am speriat oamenii de pe străzi. Da, ca nişte plozi fugiţi de-acasă cu banii de pâine:))

And that's all, folks! Pam-pam:)