Despre nervi, draci şi alţi demoni

Despre oameni care nu te văd, deşi se uită fix în ochii tăi.
Despre prieteni care nu te aud pentru că nu sparg bariera egoismului.
Despre cum e să urli în tine, să dai din mâini şi să faci tumbe dar nimeni să nu te priceapă.
Despre cum e să ai nevoie să vorbeşti, să te laşi purtat de firul unor destăinuiri şi să spui cele mai intime lucruri despre tine şi să descoperi că nu ai fost auzit.
Despre vise care nu fac altceva decât să-ţi amintească ce alegeri ai făcut.
Despre cum e să te pună pe locul doi persoana pentru care ai vrea să fii totul.
Despre rătăciri, izbucniri şi slăbiciuni.
Despre toate nopţile în care ai dormit singur.
Despre ce înseamnă să regreţi ceva cu atât mai mult cu cât nu a depins de tine.
Despre paşi înapoi şi momente pe care nu le poţi şterge cu buretele.
Despre vise care au murit pentru că nu ai ştiut să le resuscitezi.

Despre a învăţa să uiţi ce e de uitat. Despre a accepta ceea ce nu se poate schimba.
Despre a-ţi deschide braţele şi a lăsa să te cuprindă un nou început. Despre un sfârşit de an ca toţi ceilalţi. Nu ştiu cât a fost bine, cât a fost rău. Oricum, se termină ăsta ca să înceapă ce-vrea-să-fie anul vieţii mele şi-odată cu 2009 or să curgă schimbările-n viaţa mea. Cât o să fie bine şi cât o să fie rău, tot nu ştiu. Şi ar trebui ca măcar pentru câteva zile să mă străduiesc să alung toţi dracii şi demonii care-mi dau târcoale, mai ales că sunt fabricaţi doar de mintea mea şi că, în concret, ei nici nu există;)