Sufăr de sehașită

Cronică. Ultima fază. Nu vreau să mă vindec, știu că n-am nici o șansă, dar caut oameni cu suflet bun și înțelegere care să mă ajute să-mi duc boala cu demnitate pân' la capăt:) Totuși, nu știu cât e patologic și cât e distracție. Eu n-am limite. Nu gândesc pragmatic, nu mă gândesc la bani, pur și simplu cumpăr. Chiar dacă unii n-ar cumpăra niște cizme de cauciuc cu defect vizibil sau o geacă lungă cu mâneci prea scurte, eu sunt omul potrivit, exact ca un gunoier, ce n-ar cumpăra nimeni în veci, vine deșteapta de mine și culege, de parcă ar fi un mare chilipir și vai!, ce noroc pe capul meu că pot să fac să fie ale mele. Știu că așa ajut economia țării și măcar asta mă face să mă simt bine. 

Cum se manifestă boala?

Fii atentă la ce zice una mai bătrână și mai înțeleaptă ca tine:

- dacă nu reziști mai mult de o săptămână fără să te duci în vreun sehaș;

- dacă simți o nevoie stringentă de a ieși din casă, chiar dacă sunt minus o sută de grade afară și chiar dacă plouă;

- dacă îți numeri banii din portofel și numărul lor reflectă că nu e cazul de șoping, chiar sehaș fiind el, și cu toate astea tu tot vrei;

- dacă găsești în asta o bucurie egoistă și aproape perversă care te face să râzi; 

- dacă te cunosc vânzătoarele ca pe-un cal breaz;

- dacă ți se pare că faci afacerea secolului cu nu-știu-ce poșetă, haină, rochie, tricou, pulover, cizme, maiouri  și când ajungi acasă descoperi că n-aveai nevoie de toate astea, ba mai mult, nici nu-ți plac, nici nu-ți vin;

- dacă gândul că mâine nu mai ai bani de țigări/pâine/apă nu te face ca azi să cheltui ponderat sau deloc;

- dacă spui și etalezi cu mândrie apropiaților toate chilipirurile, încântată foc;

- dacă toți acești apropiați se uită suspect la mare parte din achizițiile tale,

e CLAR, ești bolnavă definitiv, caută sponsori ca mine sau încearcă să te vindeci, deși, personal cred că nu mai ai scăpare. Welcome in my world, am avea și cookies dacă n-am da toți banii pe chilipiruri!:D

Bineînțeles că visul meu, și al tuturor surorilor mele întru suferință, cel mai frumos, e să am la un moment dat, un  butic retro cu haine la mâna a doua, cochet și primitor, în care să se îmbulzească oameni așa ca mine, și eu să îi servesc cu ceai de cireșe, afine sau iasomie și să le spun zâmbind povestea, posibil inventată, a fiecărei haine...

Roșu pe cer și în gând

 Hai că știu,

te iubescul meu face luna să roșească!

Nu mă pricep, n-am știut și n-am putut vreodată, cu ușurință, să spun mai mult decât un da, și eu. Eventual, dacă eram eu într-o stare prea bună, puteai scoate de la mine un te! Te-ul ăsta le avea pe toate în el, era și promisiune și dorință și dragoste, era, ca să-nțelegeți, un pachet super-mega-ultra-all-inclusive; nu știu de ce neuronii masculini sunt dresați să creadă că asta e prea puțin, și ei, cu al lor te iubesc! se simțeau nedreptățiți, inferiorizați sentimental și bagatelizați. Și mă întreb, cine iubește mai mult, cel care o spune cu ușurință, oricând, sau cel care nu o poate spune decât rar, foarte rar? Cine iubește mai mult, cel care o spune sau cel care o arată?

Oricum ar fi, teiubescul trebuie să surprindă, e făcut să te joci cu el, să îl trântești în mijlocul discuției, când crezi că nu te aude celălalt, când aproape că se închide ușa în urma ei, trebuie să te facă să râzi, să tremuri, să-ți danseze fluturii în stomac. Teiubescul nu e obligație și nu ține cont de zile, de luni sau de ani, e un pic ușuratic și totodată cerșetor, iar rostit prea lesne și oricui se destramă ca un fum de țigară, nemaiînțelegându-i vreodată sensul. Eu nu vreau să-i ridiculizez importanța și n-o să-l împart cu dărnicie, așa cum ne învață mari maeștri ai cunoașterii umane și interrelaționale.

Pentru că pot

... și mai ales ca să mă laud, am făcut aseară ultima din cele 3 rețete de aici. N-am fost în stare să o respect întocmai, v-am avertizat că nu pot să fac asta cu nici o rețetă, așa că, am înlocuit cimbrul cu busuiocul, pătrunjelul cu mărarul, usturoiul natiur cu praful de usturoi și parmezanul cu cașcavalul. Ce a ieșit, mi-a satisfăcut papilele gustative pe deplin. O nebunie de arome și un gust bun-bun-bun. A, și salata verde a completat perfect cina de aseară. Și mai are un mare plus rețeta asta, se face foarte rapid, chiar și 2 mâini stângi s-ar descurca.

Poza doveditoare, pentru că știu eu că nu mă credeți pe cuvânt:)

10 motive să te măriți

1. Începem cu un motiv foarte important, dacă nu chiar cel mai important: n-o să mai duci niciodată gunoiul. Verigheta de pe deget te face inaptă pentru prestarea acestei activități, asta dacă nu cumva ai fost prea proastă și ai lăsat-o pe fundul oceanului să se joace delfinii cu ea. Chiar dacă la un moment dat se satură soțul de prestat această activitate deosebită, fă 1-2-3 copii și ai problema rezolvată pentru tot restul vieții:)

2. N-o să mai fii niciodată singură. Ceea ce poate fi și un dezavantaj la un moment dat, în funcție de. Deocamdată, din punctul meu de vedere, e un mare avantaj. Eu, care nu știu să fiu singură, deși îmi place să fiu singură într-un fel, eu care nu știu decât să sufăr când sunt singură pentru toate care se întâmplă și nu se întâmplă, am nevoie de el pentru că mă îmbunătățește.
3. Pentru toate zilele în care nu ai chef să speli farfuriile sau să gătești sau să ștergi praful sau să plimbi aspiratorul prin toate camerele ori, extraordinar de important, să speli aragazul, există el, minunatul, pe care l-ai luat la bine și la rău, dar mai mult la rău, și ce rău mai mare poate plana deasupra căpățânii tale superbe decât grija că trebuie spălat nenorocitul de aragaz?!
4. Și când e frig de-ți crapă dinții-n gură ori plouă, ninge și trăsnește, cine să se ducă să ia țigări sau pufuleți, înjurându-te bucuros că poate satisface orice dorință a preaiubitei lui soții?!
5. E dovedit științific, și pot să confirm și eu, femeile măritate sunt mai dorite, mai admirate, mai invidiate. Nu știu dacă neaparat vă doriți acest lucru, dar dacă e ceva ce vă poate da mai multă încredere, uai nat tu du? Nu știu dacă poate să confirme 100% o persoană care e întrebată dacă părinții sunt acasă sau dacă poate chema un adult atunci când sună la ușă femeile care strâng bani pentru biserică, dar voi să mă credeți pe cuvânt, cel mai bine.
6. Dacă ai nevoie de bani pentru o poșetă Hermes sau tânjești după o vacanță de vis în nu-știu-ce insulă exotică, mărită-te!
7. Ziua nunții, orice ar spune pesimistele și femeile care zic că nu vor să se mărite niciodată, e ca nimic altceva. Nu există stare cu care să compari, nu există bucurie la fel și tremur în stomac ca în ziua aia. Chiar dacă nu e totul perfect, chiar dacă buchetul tău s-a ofilit sub greutatea celor cincii mii de grade, chiar dacă tortul nu e ce ți-ai dorit. Din aceeași categorie, cum sunt primele zile/luni de după nuntă, când te uiți furiș la verighetă dimineața să vezi dacă e tot acolo și în restul zilei cu teama să nu o pierzi, ori cum se uită el la tine și cum spune tuturor, cu un soi de mândrie că ești soția lui... priceless!
8. Pentru părinții tăi. Da. Dacă ai fost o scârbă de copil și mai ales dacă adolescentă fiind i-ai chinuit lipsind  cu nopțile de acasă sau făcând absențe cu nemiluita, ori dacă te simți cumva datoare față de ei, just do it! Îți vor fi recunoscători pe viață că au scăpat, în sfârșit, de tine:) Deși totul nu e decât o iluzie. Și, cum altfel, tot tu vei ieși în câștig.
9. Dacă din grupul tău de prietene încă nu s-a măritat nici una, mișcă-ți curu' la starea civilă să nu ți-o ia nimeni înainte:) Pentru că vei putea afișa superioritatea pe care ești îndreptățită să o afișezi atunci când va urma prima nunta de după a ta. Că poate o să fii stresantă și-o să te dai atotștiutoare enervându-i pe toti, asta e, dar tu rămâi cu un titlu pe care nu ți-l va lua nimeni niciodată, acela de a te fi măritat prima, adică înaintea lor, adică ele după tine, înțelegi?
10. La sfârșit am păstrat delicatesa, cireașa de pe tort, moțul. Te ia și pe tine cineva! Poate nu ăla după care ai plâns un an întreg în clasa a doișpea, poate nici cel care te-a făcut să zbori în cortul din Vamă, n-o fi nici ăla care te-a ales pe tine, dar nu și tu pe el. Dar e cineva. Și îl lași să te ia și îi spui da pentru că, întâi de toate, tu l-ai ales. Nu pot decât să-ți doresc să fie pe viață.