"Scuza-ma ca te intreb dar tu traiesti numai prin blog ca vad ca toata ziua publici si raspunzi la comentarii. Viata ta care e? traieste femeie realitatea ca tu traiesti in lumea cartilor si a basmelor, daca tot esti asa de inteligenta lasa in urma trecutul de basm si nu mai pierde vremea cu reclama asta gratuita. Sau te-ai obisnuit sa ai fani? La vasta ta o femeie adevarata pregateste mancare, face un copil,nu traieste in lumea virtuala sau se emotioneaza la orice comentariu de pupat in cur. Ca vad ca numai din acestea ai. Ea vrea la mare si peste cateva luni are nunta, vai de capul casniciei tale va fi, ca vad ca barbatul te intretine acasa cucoana comoda! La munca sa faci bani nu sa-i consumi ca un parazit."
Ăsta e un comentariu drăguţ foc, pe care o preaminunată fiinţă anonimă şi un pic analfabetă după părerea mea, a decis să mi-l trimită. Pentru că a ales să facă asta la un articol unde nu e loc de scursuri din astea, Incredibila călătorie a unei lacrimi, eu m-am gândit să îi dedic un întreg spaţiu, să o fac vedetă. Pentru că merită. Draga mea, pe lângă faptul că mi-ai provocat greaţă, trebuie să îţi spun, cu tot bunul-simţ de care pot da eu dovadă, că n-ar trebui să te fută pe tine grija ce scriu eu, cât de des scriu eu şi de ce scriu eu. Totodată ţin să îţi aduc la cunoştintă că am mai mulţi neuroni decât ai tu împreună cu tot neamul tău şi că da!, sunt potentă şi pot scrie dacă am chef să scriu şi că prefer să trăiesc în lumea basmelor şi a cărţilor decât în lumea în care o femeie adevărată găteşte şi face copii şi că tu, în mesajul ăsta superb mi-ai transmis deloc subtil cât de cretină, retardată şi îndobitocită eşti. Te felicit pentru viaţa plată, cu un singur sens şi o singură dimensiune pe care o trăieşti şi îţi doresc ani mulţi şi fericiţi în lumea cratiţelor, a polonicelor şi a pamperşilor! Înainte să închei îţi mulţumesc pentru toate gândurile bune, pentru grija manifestată pentru viitorul căsniciei mele şi îţi urez tradiţionalul ... somn uşor!
Ăsta e un comentariu drăguţ foc, pe care o preaminunată fiinţă anonimă şi un pic analfabetă după părerea mea, a decis să mi-l trimită. Pentru că a ales să facă asta la un articol unde nu e loc de scursuri din astea, Incredibila călătorie a unei lacrimi, eu m-am gândit să îi dedic un întreg spaţiu, să o fac vedetă. Pentru că merită. Draga mea, pe lângă faptul că mi-ai provocat greaţă, trebuie să îţi spun, cu tot bunul-simţ de care pot da eu dovadă, că n-ar trebui să te fută pe tine grija ce scriu eu, cât de des scriu eu şi de ce scriu eu. Totodată ţin să îţi aduc la cunoştintă că am mai mulţi neuroni decât ai tu împreună cu tot neamul tău şi că da!, sunt potentă şi pot scrie dacă am chef să scriu şi că prefer să trăiesc în lumea basmelor şi a cărţilor decât în lumea în care o femeie adevărată găteşte şi face copii şi că tu, în mesajul ăsta superb mi-ai transmis deloc subtil cât de cretină, retardată şi îndobitocită eşti. Te felicit pentru viaţa plată, cu un singur sens şi o singură dimensiune pe care o trăieşti şi îţi doresc ani mulţi şi fericiţi în lumea cratiţelor, a polonicelor şi a pamperşilor! Înainte să închei îţi mulţumesc pentru toate gândurile bune, pentru grija manifestată pentru viitorul căsniciei mele şi îţi urez tradiţionalul ... somn uşor!
Postări
