Ce iau cu mine din vara asta

• ziua in care Iris a cunoscut-o pe strabunica ei, bunica mea paterna, cu momentul in care s-a lasat induplecata si le-am facut o poza- in spatele lor vita de vie, in stanga drumul spre poarta, in dreapta tufele de crini, intre ele OPTZECI de ani.
• ziua in care aceeasi Iris mi-a spus repetitiv "pot sa te iubesc eu, mami, mai mult decat tine, hai, mami, pot, pot? Ca io te iubesc mai mult decat tine, mult mai mult". Am cedat de gura ei, dar in gandul meu mi-am spus "not a chance, fata, not a chance":p
• ziua in care m-am intins in hamacul din curtea bunicii materne, c-o mana sub cap si-un picioar atarnat in afara, pe care-l gadila abia perceptibil o tufa de buna-dimineata, cu ochii agatati de cerul intrerupt de crengile de brad, cu fundal de copil fericit gatind cu pamant si mama personala grijulie cu paharul meu (gol) de bere.
• ziua in care Iris si-a dorit, mai mult decat in zilele celelalte sa mergem la mare, asa ca i-am pus un colac roz in jurul burtii si-am aruncat-o in cada. Za joy!
• seara in care am jucat pantomime cu ea si cu ta-su si m-am facut de ras incercand sa imit o furnica punandu-mi o cutie in spate si incercand sa ma catar pe ta-su:))
• ziua care a adus-o pe masina de cusut la mine si cu ea am pornit in jurul lumii, complet nestiutoare, dar cu bucurie, cu pedala apasata pana la capat, cu infinitele ei posibilitati si capacitatea ei magica de a ma face sa ma simt legata si adunata.

Marea e o stare de spirit. La fel si toamna. Dar toamna nu vine doar cu melancolii, ci si cu bucurii, cu ziua lui de nastere, dar, mai ales, cu ziua ei de nastere si-al ei 5 incredibil care fuge spre noi si-o armata de elfi emo imi indeasa degetele-n ochi si ma fac sa vad, iar, ca prin ceata, anul care a trecut si tot ce am trait de cand a venit in viata noastra cu bratul plin de fericiri. Sa fim sanatosi!