2y1m: din ce în ce mai greu de cuprins în cuvinte

De când a pășit peste pragul lui 2 (și a mai și ieșit din viața noastră suzeta), Iris e alt copil. Pe bune, e o fetiță adevărată, vorbește mai mult, mai corect, mai complex. E mai frumoasă, are ditamai pletele față de anul trecut și-i trec mai multe prostii prin cap. 

Îi place să se ascundă, cel mai mult și mai mult dintre toate activitățile ei, nu putem merge la somn, până nu se ascunde ea sub pilote sau sub puloverul meu și-acolo cu ea, tre să fim amândoi. 

O iubește pe Meme și încântarea de-a o vedea și de-a se juca cu ea, e cea mai vizibilă dintre toate (până și înainte s-adoarmă spune ubetse Meme mine tot-tot). 

Se cocoloșește în scaunul ei întors invers, între picioarele lui, își pune o eșarfă-batic pe cap și spune că e pințesă, vrea să-i aducă moșu' cătite și beioșe, îmi ascunde maimuțe în sân și spune nuuuuu-i mamuța, undi etsi mamuța? (maimuță care tre să stea țonțoroi pe caloriferul din baie, companie pt ea când stă pe vețeu), știe precis cine și ce cadouri i-a adus, când îmi sună telefonul, tre să-i dau ei raportul (cine și de ce a sunat), știe că tati e la seviți și că vine cu masina când e sea'ă afauă.

I-a plăcut teribil de mult zăpada, mai ales când am trântit-o eu într-un morman, stătea acolo, lățită pe spate și râdea, râdea, cu gura pân' la urechi, de s-a făcut cald instantaneu în toate cele 4 camere ale inimii mele.

Ca să compenseze dezastrul care rămâne în urma ei la sfârșitul zilei, când o întrebăm dacă vrea să ne ajute să facem curat, se-arată foarte încântată și-i foarte serioasă când duce haine de la mine la el, când o rog să-mi aducă laptele din frigider sau să-și pună dresurile în sertarul ei și știe clar unde stau șosetele mele și unde ale lui (păcat că încântarea asta n-o ține cât ar trebui ca să fie din nou o semi-ordine, măcar în una dintre camere:p). E împrăștietoare ca mă-sa. Scoate tot, răstoarnă tot. O să-l căpiem pe ta-su.

O prindem cu telefoane în mână și când o întrebăm pe cine sună, zice că pe Goofy. Mai mult n-am putut să scot de la ea.

Am renunțat la pătuț, mă enerva prezența lui mare și inutilă.

E foarte, foarte simpatică, mă! Oare toți copiii sunt așa?:p

Îmi place să dorm ziua cu ea. Problema e că, în 9 din 10 ocazii, nu pot să adorm :p Dacă sunt cu fața la ea, mă holbez ca una care doarme cât și cînd vrea ea, parcă o văd pt prima oară, așa că mă întorc cu spatele, mă lipesc de ea caldă și bum!, o mie de gânduri îmi tropăie prin cap, ca niște capre smintite care aleargă de colo-colo, fără nici un sens- mai mut mobila în camera irisului din mintea mea/ încerc să aflu răspunsul exact la ce-aș face cu un milion de euro/ mă visez leșinată superb pe-o plajă de la marginea pământului/ îmi trec prin fața ochilor flash-uri de toate felurile și vorbe de geniu pe care tre să le repet ca să nu le uit (dar mai mare chinu', că oricum le uit)- mă uit înspre geam și-ncerc să ghicesc dacă ninge sau cât de frig poa' să fie și-ntr-un final mă cuprinde caldul din toate direcțiile, îmi curge moleșeala prin vene, am genele grele, grele, grele, dar, vai, ce păcat, au trecut iar alea 2-3 ore și-n ceafă simt zâmbetul odihnit al bestiei. Oh, well, mâine de-acum!... 

Mi-e din ce în ce mai greu s-o cuprind în cuvinte, mă semi-hotărâsem să nu mai scriu postări aniversare, dar când m-am uitat în urmă, la tot ce-am scris în lunile astea, n-am putut să nu mă felicit că m-am ținut de ele, că uite, timpul trece, io îmbătrânesc, memoria își bate joc, so, da, o să mai scriu o vreme, ce, cum și cât oi putea.

Funny words: tubi-dup (scooby-doo), bebeiuș (bebeluș), foață (hoață).

Vă las cu poezia pe care Iris i-a scris-o moșului :D

Mo’ cățiun
Apteapt-așa
Zic și io de ruga mea
Veau cado
și unu’ mare
zi-mi, e-ascuns prin sertare?
Mămădingă nu refuz,
Pâne, unt, dzjem și măține,
Să mă fac cât un obuz,
Hai să fie și-o țupiță
Cu catop și cu căniță,
O mănânc frumos pe toată,
Nu aplauzi încă, odată?
Mo’ căciun,
Acum te las,
Tre să-mi scot un muc din nas.