luni, 25 iunie 2012

1y7m: încăpățânarea e numele ei

E un copil foarte frumos, nu doar fizic, cu ochii ăia albaștri mișto rău și cu cârlionții ăia obraznici, ci așa, cu totul :p N-am să mă (mai) prefac că e un copil ca toți copiii, e evident înzestrată intelectual și emoțional mult peste vârsta ei. O zice mă-sa, o zic și cei care cred că are 2 sau 3 ani, după cum vorbește și câte-nțelege (și-n continuare e și mai grasomegă, dar măcar nu mănâncă sticksuri și alte prostii :p).

Vorbește, vorbește, vorbește, nu ținem pasul cu ea, s-au tot înmulțit cuvintele ei, încât nici măcar eu nu le mai știu pe toate și n-o înțeleg mereu. Așa că ori zic îhî! și sper să scap cu atâta, ori îi zic să-mi arate ce vrea, chestie care nici ea nu funcționează brici, normal.
Ne ia de gât, se lipește tare de noi (mai ales de mine:p) și spune bețc, bețc.
Încăpățânarea ei o face pe-a mea să moară de rușine. E atât de chitită pe chestiile pe care vrea musai să le facă, musai cum vrea, musai într-o ordine, într-un ritm, că mă scoate din minți în zilele când nu am atâta minte încât s-o ignor.
Îi e atât de silă de muște încât o apucă și bocitul dacă poposește vreuna mai mult în preajma ei.
Face niște fițe la mâncare și eu, care nu m-am întâlnit cu ele până acum, mă uit șocată; nu, răbdare nu (mai) am.
Când doarme, pentru că n-am pierdut obiceiul de-a mă holba la ea, îmi dau seama cât de bine seamănă cu ta-su. Dar când e trează și râde sau își ea fața aia serioasă, seamănă mai degrabă cu mine.
Numără toate chestiile din casă (oje, pixuri, etc) sau de-afară (trepte): nunu, doo, dece, tapte.
După ziua în care a mutat dintr-un castron în altul cu bunic-sa ceapă verde, ardei, păstăi, morcovi, roșii nu-i mai tace gura, le enumeră mereu, parcă să nu uite: țeapă vede, adei, pățăi, etc.
Am fost weekendul ăsta la țară și-acolo, rămasă în chiloți (cu volănașe), a avut ocazia să vadă pentru prima oară cum se scurge pișu pe picioare, a fost fascinată  :D
Cu renunțarea la suzetă sau la pempărși nu suntem nicăieri, mai are din când în când niște apucături care mă fac să cred că gata, am scăpat, dar nu, not yet și eu nu vreau să fac nimic din ce-ar putea grăbi asta (e treaba ei, pân' la urmă!:p).

Funny words: țeapă (ce-a pățit, de la cântecul ăsta), namni (foame), dețu (rondeluț :p), muton (buton), ticu (lăpticul), petene (pepene), aț-o (las-o, unde o este chiar ea:p) Mați (Marcel).

Eu? Eu sunt mai mult mamă decât orice altceva (am fost și voi fi vreodată).

Niciun comentariu: