luni, 19 martie 2012

Amestec

Pustiul goneşte prin inima mea
pustiul a împlinit azi două luni de zile
sunt tot eu
aceeaşi zâmbitoare
faţă de sticlă
plutesc cu pustiul de mână.

Zboară din mine petale de maci și păpădii chele,
în barbă mi se adună mărgele de apă sărată
când calc pe sticlă, sparg trecutul
si din el încep să curgă fire de iarbă,
poze nefăcute și nisip călcat în picioare.

Aş vrea să merg singură,
pe jos,
zece,
o sută,
o mie de kilometri,
apoi
să cad în genunchi la capăt de drum
şi să simt că acolo,
şi nu altundeva,
trebuia să ajung.

Dacă te-ai uita la mine
cu ochi care să spună:
mătasea îi curge pe coapse,
văd negru în fața ochilor!,
te-aș lăsa
să fii mereu
eșarfa sufletului meu.

Niciun comentariu: