Me, myself sau alta

Am citit o carte sau am văzut un film sau mi-a povestit cineva. Că nu-ştiu-cum se făcea că dimineaţa când se trezea găsea pereţii plini de sânge, pe el zgâriat şi efectiv nu ştia cand si cum s-au întâmplat toate astea.

Aşa şi eu. Nu ştiu ce fac eu după ce cred că mă culc. Pentru că mă trezesc zgâriată pe degete, cu sânge pe nas, cu vânătăi şi dureri de umeri sau picioare. Dacă ar fi să ghicesc, dacă mă lăsaţi voi să vă ofer o interpretare justă, aş putea să vă spun că sunt de fapt, o prinţesă războinică, călare pe un dragon, cu stea în frunte şi oşteni destoinici şi eu cu my team, după cum lesne se-nţelege, împărţim dreptate, bani, flori şi bomboane tuturor, situaţii din care, evident, mai pot ieşi şifonată, dar neaparat învingătoare. Dacă cumva vi se pare prea mult sau poate nu suportaţi atâta adevăr debitat la ceas de seară, aş putea merge şi pe varianta că beau-ul meu profită de momentul adormirii mele ca să mă ologească. În susţinerea acestei teorii aş putea să-mi pun martor propriul cap care s-a trezit în toiul nopţii c-un ditamai cot de mi-au zdrăngănit ochii de plăcere. Aş putea chiar să adaug că îl văd în stare să stea la pândă până adorm (nu, faptul că adoame mereu înaintea mea nu-i un alibi suficient de bun) şi când sunt eu mai potolită şi mă legăn zâmbitoare în braţele lu' moş Ene, el să-mi ia mâinile să mi le frece de pereţi ca pe o răzătoare până le înroşeşte, apoi să ia un elastic pe care să-l descătuşeze pe nasul meu şi ca să încheie în stil gechicean-ist mă ia şi mă trânteşte de toţi pereţii până aude trosnind fiecare oscior din preaminunata-mi fiinţă. Ştiu că v-aţi gândit la asta, şi eu m-am gândit, tocmai de asta vă ofer o ultimă explicaţie pentru amnezia de care dau dovada a doua zi, e evident, nu ştiu cum de nu v-a trecut prin cap, e clar, mă droghează!!!, probabil că face el, atunci când eu mă fofilesc să nu strâng masa, un cocteil din Fairy, Oust şi tutun, care-mi provoacă amnezia asta, de care vă zic. Mă mai urmăriţi, mai sunteţi cu mine? Aşa. Şi când eu mă dau lovită şi mă lăţesc pe canapea aşteptând să-mi aducă un ceai-un biscuite-ceva, el hop!, mă serveşte cu otrava asta. Şi eu, nevinovata, plăpânda, neştiutoarea şi preaiubitoarea lui soţie...

Da, cred că renunţ la teoria cu prinţesa călare pe dragon şi mă axez mai mult pe cea de-a doua. Să încerc să vorbesc cu el? Există o cale de a scăpa de abuzurile astea? O fi faptul că dacă mor eu, asigurarea îl face un om bogat un posibil motiv?

... Hmm, cam multe întrebări pentru o seară liniştită (sau mahmurită, cum se mai zice pe la noi) de duminică, venită după o seară de sâmbătă cu karaoke şi vodkă şi nectar de portocale roşii...