joi, 17 septembrie 2009

Balans

Am descoperit că nu mori oricâte lovituri de oricâte feluri ai încasa de la oricâţi străini, da' că te doare de moarte un telefon neprimit de la un prieten. Am descoperit că deşi suntem toţi oameni mari nevoia de gesturi mici nu dispare. Am descoperit că uneori prietenii se duc sau îi trimiţi la 2000 de leghe afective distanţă şi că drumul înapoi nu se face cu dinţii strânşi şi nas pe sus. Am descoperit că poţi avea regrete atât de adânc înfipte în tine, atât de fierbinţi şi că niciodată nu le mai poţi satisface, umple sau şterge. Am descoperit că faptul de a nu şti ce vrem în momente în care ar trebui să ştim clar ce vrem ne duce fix în extrema cealaltă, de a nu mai şti vreodată ce ne dorim, ci de a avea, pentru viitor, doar răspunsuri la dorinţele iniţiale, care, da, sunt sau doar par a fi ale noastre.

Un comentariu:

IngerSiDemon spunea...

O... Da... Ce bine le mai zici!

Take Care !