Neuronii mei fac streaptease

... si se scutura de secrete.

Stiti dorintele alea mici si rare? Alea care sclipesc ca doi ochi metalici in intuneric. Doar o data. Is dorintele alea pe care nu le baga nimeni in seama, care chiar nu inseamna nimic (sper!) si care se duc inainte sa le pricepem rostul. Palpaie asa de palid uneori ca doar un ochi format ar putea sa le ghiceasca prezenta. Eh, eu am ochiul format. Eu stiu sa le dibuiesc. Le gasesc culcusul si le trag de par afara, la lumina. Acum.

Fiind si eu un pui (mai mic sau mai mare) de narcisist-samaritean-justitiar-visator de cai verzi pe pereti, in adancurile ascunzisurilor mele, imi doream in secret ca una dintre prietenele mele sa fie lesbiana. Si cum altfel, eu sa fiu aia, prima care o intelege, prima care ii spune ca e ok si asa, prima care ar fi trantit cu curu' de pamant pe-aia care ar fi privit-o ciudat. Nu m-a blagoslovit ceru' cu asa noroc si n-am apucat sa-mi etalez si eu sentimentele nobile ce-mi guverneaza pornirile, nici sa ma plimb de mana cu vreo stigmata, neapucand sa dau si eu un exemplu demn de urmat celorlalti sau, dimpotriva, sa-mi sperii toti potentialii pretendenti:). Divagand putin de la subiect (care este!) in liceu (o sa va povestesc candva mai multe) asta era cea mai la indemana si funny totodata cale de a scapa de vreun parazit nedorit, numit atunci, parca si-acum, si barbat:)). Se luau doua prietene, se apropiau una de alta, tinandu-se ori de mana, ori de gat, se legau eventual cele doua cu un pupic artistic, et, voila! parazitul isi lua zborul;)

Dar ce ma facea cu adevarat sa-mi pierd mintile (in secundele cat lucea dorinta) era ceva ce imi zburatacea de-a dreptu' pielea pe mine de placere. Sa am un amic care sa fie gay convins si, dupa un timp, sa-si lepede convingerile si orientarile si sa se indragosteasca fulgerator si definitiv de mine, nestiind ce si cum de s-a-ntamplat. Eh??? Asa-i ca nutream sentimente stranii pentru propria-mi persoana si nu numai?
Cred ca dorintele astea isi au sorgintea in serialele pe care le urmaream in urma cu ceva ani, care ne impuiau capul cu tot felul de situatii pe care de altfel, noi, mici pui de comunisti, nu le intalneam neam in viata reala.

Pe langa asta, si pe-atunci tot fluturi in cap aveam si tot speciala ma credeam,;;). Intr-atat incat ma simteam eu singura in stare sa zdruncin convingeri puternice de orice natura. Daca aveau si nuante sexuale (despre care nu stiam eu mare lucru, da' pana nu se baga si lelitza din mine in borsu' altora, nu se mai invartea pamantul:) deja mi se parea culmea posibilitatilor, jubilam pervers si faceam cu ochiul gandurilor nebune si cochetam cu imaginarul, de numa'-numa':)

_________________

That's why I'm easy...