Linkaniada

Deşi iar nu am prea mult timp la dispoziţie, vreau să vă dau teme pentru acasă, să vă informaţi, să admiraţi sau să strâmbaţi din nas şi nu în ultimul rând să vă amintesc că suntem români şi niciodată nu vom fi altceva;)

Vă invit să îl votaţi pe Brâncuşi, întâi şi-ntâi! E mai bun de locul 17!

Acum, că v-a crescut inima în piept de mândrie, n-o lăsaţi să bată aiurea şi puneţi mâna şi ajutaţi-o pe fata asta atât de tânară, de frumoasă şi de talentată. Cu siguranţă v-ar plăcea să primiţi ajutor dacă aţi fi într-o astfel de situaţie!

Apoi, după ce aţi făcut aşa o faptă bună, meritaţi şi o răsplată. La alegere: bijuterii de toate felurile şi pentru toate gusturile, brăţări împletite, cărţi pe care ţi-ai promis că le vei citi sau haine cu amprente, noi sau sh :)

"Cu cât eşti mai înţelept, cu atât îţi dai mai bine seama că pe lume există mulţi oameni deosebiţi; oamenii de duzină nu observă nici o deosebire între semenii lor".

Seara fetelor

Pe fugă, rapid, câteva rânduri. Pentru mine 8 martie e ceva mai mult decât Ziua femeii sau Ziua Mamei. Din câte ştiu eu nu sunt nici una, nici alta:) Asta pentru că, cumva, în mintea mea, cele două se împletesc, astfel că o să afirm că sunt femeie, abia când o să fiu mamă. Deocamdată sunt o tâmpită, cu un viitor soţ tâmpit, cu o familie tâmpită şi cu nişte prieteni tâmpiţi şi toate astea, împreună, cu tot cu nişte minusuri aproape insesizabile, mă fac să mă declar mulţumită. Nu o să spun de ce e ziua de 8 specială pentru mine, cu puţin efort, se poate bănui măcar unul dintre motive;) Diseară e seara fetelor, mergem într-un club, ceea ce nu am mai făcut de ceva timp. Îmi imaginez că şi voi faceţi acelaşi lucru şi vă doresc distracţie plăcută şi să vă feriţi de devastatorul Long Island Ice Tea :)

Leapşă cu zâmbete

Nu las să treacă nici o lună fără să mă mai dezgolesc puţin în urma unei lepşe. Şi consider că e lipsă de bun-simţ să nu le onorezi, atâta timp cât oamenii de la care le primeşti s-au gândit pentru o clipă la tine, atunci când te-au numit beneficiarul ei. Asta şi ca o explicaţie, şi ca o introducere. De data asta, Dreaming jewel mă pune în lumina reflectoarelor şi mă provoacă să îmi arăt toţi dinţii într-un zâmbet perfect:)) De fapt, 6, că despre asta e vorba, să vorbesc despre şase lucruri care mă fac să zâmbesc.

• mă fac să zâmbesc oamenii, tinerii, care ştiu să iasă din tipare, fie îmbrăcându-se altfel, fie purtându-se altfel, fie făcând totul altfel, şi asta natural, din ei, fără nici o fărâmă de efort;
• m-au făcut azi să zâmbesc florile primite de la naşul meu şi gluma lui semi-deocheată :)
  
• mă fac să zâmbesc tâmpiţii mei de nepoţi care-s aşa de tâmpiţi;
• mă fac să zâmbesc (şi să ţopăi în mine de fericire) cadourile, oricum ar fi ele;
• mă face să zâmbesc marea;
• mă fac să zâmbesc cocktailurile :D

+ un zâmbet amar (ştiu eu de ce amar), bonus.

La câte lucruri mă fac pe mine să zâmbesc, mi-a fost greu să fac un top, aşa că nu am făcut, doar am numit ce mi-a venit în minte în timp ce scriam:) Le provoc pe Cora, Barbie şi Alina să-mi zâmbească pentru că ştiu eu că o fac des;) Şi pe toţi zâmbăcioşii care ajung la mine pe blog, îi invit să se bage în seamă;)

Eu primăvăresc, voi primăvăriţi?

N-am putut niciodată să aleg unul din cele patru anotimpuri şi să-l numesc clişeistic drept cel preferat. Ştiu că dintre toate, în orice perioadă a vieţii mele, la orice oră eram întrebată, iarna ieşea mereu pe ultimul loc în topul preferinţelor mele, cu tot cu sărbătorile ei. Mereu îmi ziceam că dacă iarna ar ţine 2-3 săptămâni toată lumea ar iubi-o, da' să se întindă pe 3, 4 luni uneori, în anii zăpăzoşi ai copilăriei mele, era deja prea mult!
Toamna e anotimpul în care s-au născut şi tatăl meu şi beau-ul meu şi dragul meu prieten Dani şi prima mea iubire şi naşii noştri, evident că asta o face să fie într-un fel, dar cel mai mult şi mai mult îmi place începutul ei, când nu mai e nici cald, dar nici frig şi-mi dă impresia unui joc ca un dans de culori, amintiri şi senzaţii care te amăgeşte, te păcăleşte şi te atrage în acelaşi timp, ca să nu mai zic că îmi provoacă o plăcere imensă alergatul prin frunze.
Vara, oh, vara e prietena mea cea mai bună, cea mai sălbatică, cea mai dementă, cea mai jucăuşă!
Vara simt cel mai mult şi mai mult că trăiesc, nici o tâmpenie nu mi se pare prea tâmpenie ca să nu o fac şi cum mă face să mă simt în prima secundă când văd marea (marea mea!) - de nedescris! Şi are nori pufoşi şi nisip şi nopţi lungi cu dimineţi superbe şi răsărit şi distracţii, plimbări, dar mai presus de toate, vara asta mă căsătoresc! Prima oară!!! :) V-am zis?! :D
Primăvara, primăvara mea! Am mai spus eu că 2009 e anul transformărilor, ba a metamorfozelor totale chiar, pentru mine. Încep să primesc confirmări ale bănuielii mele inţiale, pentru că e primul an din viaţa mea când mă încântă teribil şi-aproape că-mi vine să-mi trag una pentru rânjetul prostesc de pe faţă pe care-l am când primesc flori. Numai în ghiveci să fie! Eu ştiu că am veleităţi freudiene şi psihanalizându-mă atent aş spune că asta nu înseamnă altceva decât că în adâncul adâncurilor mele cele mai adânci, aş cam fi pregătită să fiu mamă :) Oh, well, we'll see, se poate să fiu dată peste cap de soarele ăsta care îşi bagă curios nasu' în camera mea şi doar el singur e capabil să mă facă să mă gudur ca o mâţă semi-libidinoasă :) Dincolo de asta, e şi anotimpul în care s-a născut bestia-preaminunată-extraordinar-de-superbă-şi-inimaginabil-de-specială care scrie acum, mama ei, prietena ei cea mai bună, prietena ei mai puţin bună şi mama lui, ceea ce mă face să vă zic că o să urmeze într-o zi o poveste aparte, pe nume Bătălia Berbecelor. Soon, în librării şi magazine specializate! :)

PS: Sfaturi pentru cei care nu iubesc. Şi un suflet normal încălţat cu tenişi albaştri ;)