Sase

Cand varsta ei se masura in zile si in luni mi se parea ca 6ani-ul e asaaa, o alta planeta, din alta galaxie, far, faaaaar away. Am ajuns la poarta acestei planete. Iris e hotarata s-o topaie de la un capat la altul, io-s un pic in urma ei, debusolata.

Am ajuns, deci, aici. Ce cacat facem mai departe?! Cam asta e feelingu'. Sa fie bine, gen, nu orisicum. Stiti, e greu. E la varsta in care, pe de o parte, privim nedumeriti la fatetele personalitatii ei, necunoscute sau prea putin vizibile pana acum, cu manifestari nervoase, reprosuri, trantit usi, cu "tu nu esti sefa mea, n-o sa fac cum spui tu NI-CIO-DA-TA!", iar pe de alta parte, iata, apar roadele muncii tale din ultimii 6 ani. Ai sfeclit-o cu mancarea?, ai lalait-o cu somnul?, ai scapat-o in lanul cu jucarii si acum crede ca tot ce trebuie sa faca ca sa le aiba pe toate e sa intinda mana?, ai exagerat cu desenele?,ai imbulinat-o cu recompensele? (btw, I rili, RILI hate ideea de recompensa, pe acelasi nivel cu pedepsele), ai mancat mult bors in zile cusute cu ata cacanie?, ai calcat pe cuie si-ai tipat?, ei, bine, ia acum si bucura-te de toate efectele pe care fiecare cacatel pe care l-ai facut sau nu l-ai facut cum trebuia, pe care l-ai spus cand ti se innodau ficatii de nervi, totul, TOT, efectiv tot din ce suntem, din ce facem si, the horror, chiar din ce gandim si nu spunem, pentru ca suntem fiinte adulte dotate cu inteligenta si credem ca ne putem controla, dar, dar, iata ca unde nu sunt cuvinte, sunt gesturi, mimica, mama ei de mimica, cum spuneam, totul se vede, totul se simte, tot este remarcat, inmagazinat, impachetat frumos si trantit in moalele capului cu prima ocazie. Am regretele mele, sigur, am greselile mele, sigur, nu stiu daca ne putem gasi cu adevarat scuze,viata ne fura, avem zile negre si creierul intins pe sarma afara, de atat de multe ori, dar cred ca adevarata abordare e sub umbrela we are only humans, deci supusi greselii, important e ce faci de-acolo-ncolo, gen. 

Iris. Iris a mea. Iris a lu' ta-su. Iris Toparceanu (a venit intr-o zi de la gradinita cu acest nume pe buze si toata ziua a ras: ahahaha Toparceanu, ce nume, ahahahaha, Iris Toparceanu, ahahaha. mda, umor special ca a lu' ma-sa). Iris luata pe sus de colegi- a venit I-li-lis,Iriiiiiiis!. Iris si bucuria cu care descopera micul-dejun pregatit de ta-su inainte sa plece la munca. Iris si vorbele ei de baba: ei, ma prostesc si eu, ca stiiiii?!, is copil. Iris si inventarea povestilor la doua capete: stam in pat si ea incepe- a fost odata o bufnita cu aripile sclipicioase si toti copiii de afara radeau de ea... acum tu, mami... si-o tinem asa si povestea infloreste asa frumos, e atat de creativa si are un limbaj asa de bogat, jur ca aportul ei este mai misto decat al meu:p

Am scris si sters de zeci de ori. Nu poate fi descris un iris de 6 ani, dar mai jos e un ghiveci de inima, luati cu muraturi:p

Iris,
my so very darling Iris,
to me
you are perfect
nu cum pot fi multe lucruri
facute de mana de om
ci
cum sunt primii
fulgi de zapada
cum sunt tufele de cimbru
 de langa gutui
cum e marea
incolacita la picioare
cum sunt mugurii de cires
abia infloriti

Iris,
tu esti nascuta
in
anotimpul iubirii.

Asta e certitudinea mea pentru tine.

PS: mama tuturor certitudinilor