Love needs a way out and a way in. Ca un balaur cu 2 capete, pe-o parte scuipi foc, pe-o parte inspiri foc. Sau cam aaașa ceva:))
Cu o mână dai, cu una primești. Dacă nu dai, dacă nu trimiți iubirea ta în lume, iubirea pe care o primești nu va fi, nici pe departe, întreagă. Nu primim iubirea pe care o merităm, nu așa se pune problema (după cum îmi ordonam ideile într-o discuție prea scurtă cu my bff), ci poate că primim atâta iubire cât dăm.
Uneori îmi imaginez viața ca pe un râu în care toți ne suflecăm pantalonii până le genunchi ca să ne băgăm picioarele în râul rece din care putem scoate, și uneori poate fi o chestiune de răbdare, iar alteori de noroc, bucățica noastră de aur. Cu picioarele reci, privind de la distanță, întrebând pe alții, căutând, confundând, renunțând, căutând din nou, suntem toți căutători de aur. Iar aurul este iubirea, chiar ea v-am spart!.
Am fost pe teren și m-am întors cu câteva declarații ale unor martori care chiar s-au întâlnit cu acest fenomen (în forma lui prozaică):
Iubirea e atunci când mi se sparge gălbenușul oului pe care tocmai l-am pus în tigaie și el mi-l cedează pe al lui.
Dragostea e când te întorci noaptea pe partea cealaltă și el se întoarce odată cu tine și te îmbrățișează în somn. De fiecare dată.
Dragostea este atunci când nu îi spargi capul pentru că nu pune niciodată sac în coșul de gunoi.
Iubirea e atunci când vine dimineața și tu n-ai dormit mai deloc pentru că copilul s a trezit de o mie de ori și vine soacra și îți zice "du-te ș te culcă că stau eu cu el".
Dragoste e atunci când ia copiii din dormitor, închide toate ușile și te lasă să dormi ca vita până la 12.
Dragostea e când ești CONVINSĂ că nimeni nu mai are soț ca al tău și căsnicie ca a ta și după 8 ani mai ai fluturași când îți dai întâlnire cu el în oraș și îl vezi din depărtare. Sau când e convins că "iar" am fost cea mai frumoasă femeie din orice încăpere. (love that iar!)
Iubirea e atunci când el te ajută să te epilezi înainte să naști, te iubește și când ai 100 kile și arăți de parcă ai mâncat-o la prânz pe femeia de a luat-o de nevastă, când te întreabă câteodată din senin la sfârșitul zilei "ți-am zis azi că te iubesc?".
Iubirea leagă. Nu cu noduri, că nici nu strânge, nici nu îngrădește. Te lasă să te duci liber unde vrei tu și-apoi, când nu mai știi pe un' s-o iei, te-aduce acasă. Iubirea îmbunătățește. Te ia, te vindecă. Iubirea te crește. Iubirea e ca o oglindă care te arată așa cum ești. Iubirea nu cere, iubirea nu așteaptă. Cred că iubirea e trebuie să fie motorul lumii, sensul vieții și tot ce contează, acum și mereu.
Postări
